Fertilizarea in vitro, subiectul sensibil atacat frontal de un fruntaş al BOR: „Selectarea unuia sau a doi embrioni înseamnă uciderea unei fiinţe vii“
0
Infertilitatea este o problemă în creştere în rândul familiilor din România, iar o alternativă folosită de cupluri pentru a aduce pe lume copii este fertilizarea in vitro. Procedura implică probleme de etică, motiv pentru care unele ţări nu au reglementări foarte clare în domeniu.
Cea mai mare dorinţă a unei familii este de a aduce pe lume un copil. Din cauze multiple, numărul cuplurilor infertile din România este în creştere, iar o alternativă la care apelează multe familii este fertilizarea in vitro. Ştiinţa a evoluat foarte mult în acest domeniu, iar odată cu ştiinţa a crescut şi numărul anomaliilor.
Astfel s-a ajuns în situaţii în care o persoană poate ajunge fără să ştie mamă sau tată pentru un copil născut prin reproducere umană asistată (RUAM). Spre exemplu, o altă situaţie a fost întâlnită la Timişoara cazul devenind cunoscut în toată ţara după ce o femeie a cerut în instanţă să fie declarată mamă naturală a copiilor născuţi de sora ei, rămasă însărcinată prin fertilizare in vitro după ce a fost inseminată cu materialul genetic al surorii şi soţului ei.
Aceasta şi multe alte situaţii ridică mari probleme de bioetică, acesta fiind şi motivul pentru care în multe state, lucrurile nu sunt reglementate. Probleme de morală creştină ridică, însă, şi cea mai întâlnită procedură de fertilizare in vitro, tehnica prin care femeia este inseminată cu material genetic provenit de la propriul soţ. Chiar dacă într-o astfel de situaţie nu este considerat adulter (aşa cum se întâmplă în cazul fertilizării cu material provenit de la un terţ), chestiunile de bioetică sunt întâlnite şi aici.
Cea mai mare problemă o reprezintă utilizarea embrionilor rezultaţi în urma fecundării in vitro pentru că femeia este supusă unei prelevări de ovocite care sunt unite cu materialul genetic al soţului, rezultând, astfel, mai mulţi embrioni, iar din acel moment vorbim de existenţa vieţii.
„Surplusul” de embrioni este congelat şi utilizat în cadrul unor proceduri ulterioare sau este pur şi simplu distrus, ceea ce din punct de vedere al Bisericii este distrugerea unei vieţi. Potrivit părintelui Vasile Răducă, membru al Comisiei de Bioetică din cadrul BOR, Comisia a întocmit un document privind fertilizarea in vitro, dar acesta nu a fost încă aprobat de Sfântul Sinod pentru a fi considerat punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe.
Părintele Răduţă a explicat, că fertilizarea in vitro implică două probleme majore: supunerea organismului femeii unor riscuri de sănătate şi uciderea unor fiinţe vii.
„Organismul este supus unor eforturi suplimentare care sunt riscante pentru femeie şi sunt constate pe termen mediu şi lung. Se produce un număr de ovocite care se recoltează şi se procedează la fertilizarea ovocitelor şi introducerea lor în uterul femeii. Pentru noi, din momentul unirii celor două materii avem de a face cu o fiinţă vie, iar selectarea unuia sau a doi embrioni înseamnă uciderea unei fiinţe vii”, a explicat părintele Răduţă.
La rândul său, Mihai Sidei, un preot pensionar din Lugoj spune că singura metodă de a aduce pe lume copii este cea lăsată de Dumnezeu.
„Părerea mea este că nu putem să înlocuim reacţia lui Dumnezeu. Dacă voia lui Dumnezeu este să nu ai copii, trebuie să te supui. Dacă este să ai copii, trebuie să-i ai în mod moral, respectând morala creştină. Învăţătura creştină spune că sunt destui copii care pot fi înfiaţi şi asta poate duce la mântuire. Asta nu este păcat, este chiar o faptă bună. Problemele acestea artificiale înseamnă să îl concurăm pe Dumnezeu, să trecem peste voia Lui”, a spus preotul Sidei, care a mărturisit că o perioadă lungă de timp, el şi soţia sa nu au putut avea copii şi s-a gândit să înfieze doi copii rămaşi fără părinţi în urma cutremurului din 1977.
Cererea i-a fost respinsă, nefiind conform din punct de vedere social-politic. Preotul a declarat că într-un final, în urma unui tratament la Sovata, soţia a rămas însărcinată, iar acum preotul are un băiat şi o fată.
„Trebuie să ai credinţă şi să îţi primeşti crucea de la Dumnezeu. De multe ori te încearcă şi dacă vede că eşti pe ideea credinţei îţi poate satisface dorinţa. Eu nu aş accepta sub nicio formă asemenea lucru. Nu le-aş da copiilor mei binecuvântarea să facă lucrul acesta (n.r. fertilizare in vitro)”, a declarat preotul Sidei.
Considerat un subiect sensibil şi evitat de mulţi preoţi sau predicatori, subiectul fertilizării in vitro a fost abordat pe larg de pastorul neoprotestant Vladimir Pustan. În cadrul unei predici susţinute la biserica din Beiuş pe care o păstoreşte, pastorul a tratat acest subiect pornind de la înrebarea: copiii sunt un dar sau un drept? Pastorul a concluzionat arătând că aceia care vor să respecte principiile biblice şi îşi doresc copii, ar trebui să se lupte pentru acest vis.
Vladimir Pustan a atras, însă atenţia că din perspectiva principilor creştine, fertilizarea poate fi o soluţie numai după epuizarea tuturor posibilităţilor: tratamente medicale, adopţie sau slujire prin îngrijirea altor copii. Chiar şi aşa, cuplurile care apelează la fertilizare in vitro trebuie să se asigure că niciun embrion nu este ucis şi toţi embrionii rezultaţi în urma fecundării vor fi păstraţi şi născuţi.
„Fii sută la sută sigură că doctorul nu te minte. Materialul genetic trebuie să fie de la soţ şi de la soţie. Rezultă un embrion, doi sau trei, adu-i pe lume pe toţi pentru că creştinii nu fac avort. Trebuie să fii sută la sută convinsă că materialul genetic este de la soţul tău. Dacă ştiinţa poate să facă lucrul acesta, slavă Domnului, dar nu încălca Biblia. Dacă doctorul te minte, nu va răspunde el, ci tu.(...) Copilul este un dar sau un drept? Copilul este şi un dar şi un drept. Nu spun să te lupţi pentru a avea bani, dar luptă-te pentru a avea copii. Nu spun să te lupţi pentru diplome, dar luptă-te pentru a avea copii”, sunt câteva din sfaturile pastorului Pustan.
Se încarcă comentariile...
