Cea mai cunoscută torţionară a Securităţii din Banat a fost o spioană a lui Broz Tito

Emil Sebeşan (stânga) şi Vida Nedici. FOTO: Arhivă

Bătrânii din Timişoara îşi amintesc despre Vidosava Nedici, ca fiind una dintre cele mai crunte angajate ale Securităţii. Emil Sebeşan era unul din cei care au cunoscut-o bine pe cea numită "sadica Vida".

Numele de Vidosava Neda provoca fiori în rândul timişorenilor care au avut ghinionul să fie anchetaţi între 1946 şi 1950. “Vida” lucra la Securitate în subordinea lui Bugarschi, şef al Securităţii pe întreaga regiune a Banatului. Era vestită pentru neverosimila ei cruzime şi pentru metoda ei de tortură preferată: bătaia peste testicule cu un creion. Aproape în toate mărturiile este pomenită drept „sadica Vida”. 

„E adevărat că a fost foarte dură cu unii. Metoda ei era bătutul la testicule. În special cu ceu care erau împotriva sârbilor. Bătea de rupea pământul. Îmi amintesc că a fost o dată şi după mine, dar ea nu m-a anchetat. Pot să spun că pentru mine a fost pozitivă”, a povestit Emil Sebeşan, acum trei ani, pentru "Adevărul". 

Sebeşan, supravieţuitor al "experimentului Piteşti", a cunoscut-o foarte bine pe „Vida” cu care s-a revăzut la începutul anilor 2000. „În 1945-1946 am cunoscut-o la Becicherecul Mic, locul unde s-a născut. Eu făceam curte unei fete de acolo. Ne-am reîntâlnit acum zece ani, la o nuntă, tot la Becicherecu Mic. I-am spus atunci de comportamentul ei. A spus că nu discută cu mine problema asta. Şi că nu am ce să îi reproşez eu”, a mai spus Sebeşan.

A scăpat de execuţie

Vidosava Nedici a devenit funcţionară şi traducătoare de limbă sârbă la Siguranţă, apoi la Securitatea din Timişoara, în 1946. Din 1949, a fost mutată la Securitatea din Bucureşti, cu gradul de locotenent. A fost arestată în 1950 ca spion iugoslav, condamnată la moarte, dar nu a fost executată. „A trăit la Viena, dar de acolo s-a mutat la Belgrad. Vorbea perfect limba română”, a mai spus Sebeşan. 

În 2009, la 86 de ani, “Vida” Nedici refuza să recunoască atrocităţile comise, considerându-le invenţii ale Securităţii pentru a o denigra. „Am fost traducătoare la Securitate, din sârbeşte. O mie spun că i-am bătut, eu singură spun că nu”, a declarat aceasta.

La Belgrad a lucrat în comerţul exterior, apoi la un service auto. Nu s-a căsătorit şi nu a avut copii. Acum trăia dintr-o pensie decentă în capitala Serbiei, unde nimeni nu are cunoştinţă despre atrocităţile care îi sunt imputate în România.

"Nu a dat nimeni în mine fără să primească înapoi"

Emil Sebeşan, care a trecut în nefiinţă în 2011, era o figură cunoscută în rândul Securităţii, dar niciodată nu a fost anchetat de „Vida”. A ajuns la Piteşti în 1949, după ce fusese arestat deja de 37 de ori. „Am mâncat bătaie de la foarte mulţi securişti. Dar am avut o mândrie. În mine nu a dat nimeni fără să dau înapoi. Indiferent ce se întâmpla, o lovitură tot dădeam înapoi”, a mai povestit Sebeşan. 

“Bătea cu un beţigaş până se umflau glandele”

Episcopul greco-catolic de la Lugoj, Ioan Ploscaru, a vorbit în trecut despre metodele de constrângere folosite de securişti. „Bătaia la testicule. Era specialitatea unei femei pe nume Vida, o sârboaică. Aceasta, prinzând glandele între degete, le bătea cu un beţigaş până se umflau, încât torturatul nu mai putea umbla şi avea dureri înfiorătoare. O metodă cu adevărat sadică! Mai ales pentru o femeie”, a povestit Ploscaru.

În lucrarea intitulată “Rezistenţa armată anticomunistă din munţii României”, Cicerone Ioniţoiu scria: „Prin închisori am întâlnit victime care au supravieţuit anchetelor şi am auzit povestindu-se despre metode de tortură înspăimântătoare, dar ca o femeie să schingiuiască, cu o bestialitate de neimaginat pentru o minte sănătoasă, n-am auzit decât în anul 1950. Se numea Vida şi era anchetatoare la Timişoara. Perversiunea ei era dublată de ura ce o purta românilor”.

Un alt fost deţinut, Remus Radina, în “Testamentul din morgă”, adăuga: „La Securitatea din Timişoara lucrau ca anchetatori şi nişte sârbi, îmi amintesc de Bugarschi şi Vida. Ei torturau îngrozitor pe deţinuţii politici români. În special Vida, o femeie din Becicherecu Mic, de o rară cruzime, care bătea bărbaţii peste organele genitale”.