„Steagul cu Geavrele”, sărbătoarea din moși-strămoși din Dâmbovița. Blestemul care planează asupra acesteia FOTO
0La Morteni, în județul Dâmbovița, în fiecare an de Bobotează, se păstrează cu sfințenie un obicei unic în ţară şi care poartă numele „geavrele”. Fără încetare, an de an, tinerii satului continuă tradiţia și împodobesc patru „steaguri”, numai că gerul Bobotezei sau zăpada au lipsit anul acesta.
Temperaturile ridicate au stârpit puțin din farmecul sărbătorii, dar, cu toate acestea, evenimentul a fost organizat. Steagurile sunt, de fapt, niște prăjini lungi de câte 10-14 metri, reprezentative pentru cele patru zone ale satului: Centrul, Braniştea, Florica şi Băjenari.
„Steagul” reprezintă nu doar un simbol al muncii și al tradițiilor locale, ci și un moment de întărire a legăturilor comunitare. Prin acest obicei, locuitorii din Morteni își demonstrează mândria și respectul pentru patrimoniul cultural, într-un mod care transcende generațiile.
Prăjinile sunt împodobite cu câte 1.000 - 1.500 de geavrele - batiste, cusute manual de femeile din sat. Împodobirea steagurilor continuă cu ciucurii din lână viu colorat, dar și cu panglici de mătase. În capătul prăjinei se așează o cruce din lemn și busuioc.
Stegarii sunt tineri necăsătoriţi. Bătrânii sunt de părere că fetele care cos cât mai multe geavrele vor avea şanse mai mari să se mărite anul acesta. Tradiţia însă nu mai este ţinută cu sfinţenie de domnişoare, iar flăcăii fac steagul doar cu batiste cusute de bătrânele din sat.
Tot din strămoși se spune că dacă într-un an nu se organizează această sărbătoare, șapte ani nu se mai poate ține, ceea ce aduce cu sine multe ghinioane în sat. De ghinioane vor avea parte și cei care nu primesc stegarii la colindat, astfel că gospodării îi așteaptă cu cele mai alese bucate sau cu bani.
Seara de Bobotează se încheie cu o petrecere de care se vor bucura tinerii, dar la care pot participa și bătrânii satului.
Sărbătoarea simbolizează bunăstare, prosperitate, deschiderea universului către mai bine şi linişte sufletească. De aceea, toţi sătenii trebuie iordăniţi, adică ridicaţi pe sus de flăcăi, numiți „stegari”.
După 8 ianuarie se desfac geavrelele care sunt înapoiate fetelor, iar prăjinile se țin în podul unor case alese, până în Ajun de Crăciun când sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite. Aşa se face că geavrelele se transmit din generaţie în generaţie şi uneori sunt martori de veacuri ai ceremonialului.
Se încarcă comentariile...
