Tradiție unică, în ziua de Bobotează, într-un sat din Dâmbovița. Ce semnifică prăjinile lungi de 14 metri VIDEO
0La Morteni, în ziua de Bobotează, se păstrează un obicei unic în ţară şi care poartă un nume de origine turcă: „geavrele”. Fără încetare, an de an, tinerii satului continuă tradiţia și împodobesc patru „steaguri”.
Steagurile sunt, de fapt, niște prăjini lungi de câte 10-14 metri, reprezentative pentru cele 4 zone ale satului: Centrul, Braniştea, Florica şi Băjenari.
Prăjinile sunt împodobite cu câte 1.000 de geavrele - batiste, cusute manual de femeile din sat. Împodobirea steagurilor continuă cu ciucurii din lână viu colorat, dar și cu panglici de mătase. În capătul prajinei se așează o cruce din lemn și busuioc.
Stegarii sunt tineri necăsătoriţi. Bătrânii sunt de părere că fetele care cos cât mai multe geavrele vor avea şanse mai mari să se mărite anul acesta. Tradiţia însă nu mai este ţinută cu sfinţenie de domnişoare, iar flăcăii fac steagul doar cu batiste cusute de bătrânele din sat.
Sărbătoarea Geavrelelor, obicei unic în peisajul românesc, este o sărbătoare care simbolizează bunăstare, prosperitate, deschiderea universului către mai bine şi linişte sufletească. De aceea, toţi sătenii trebuie iordăniţi, adică ridicaţi pe sus de flăcăi.
Tradiția spune că cine nu primește stegarii va avea un an plin de ghinioane, astfel că gospodării îi așteaptă cu cele mai alese bucate sau cu bani. Seara de Bobotează se încheie cu o petrecere de care se vor bucura tinerii, dar la care pot participa și bătrânii satului.
După 8 ianuarie se desfac geavrelele care sunt înapoiate fetelor, iar prăjinile se țin în podul unor case alese, până în Ajun de Crăciun când sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite. Aşa se face că geavrelele se transmit din generaţie în generaţie şi uneori sunt martori de veacuri ai ceremonialului.
Dansul geavrelelor
La sărbătoare participă, de regulă, tot satul. Fiecare steag este purtat de la gazdă la primărie, locul de întâlnire al tuturor locuitorilor. Flăcăii ridică şi aşază steagurile vertical, rezemate de o clădire publică din centrul comunei, în aşteptarea preotului.
Acesta, după sfinţirea apelor, stropeşte cu aghiazmă vârfurile celor patru steaguri care, imediat după botez, sunt aruncate - "date în sus", fiind lăsate să cadă şi prinse în zbor pe braţe, după care aruncate din nou. Stegarii însoţesc acţiunea cu strigături: "Hăăăp! Hăăăp! Hăăăp!".
Se încarcă comentariile...
