Tânărul de etnie romă care a ajuns poet și traducător: „Nu am pornit de acasă cu prea multe avantaje”

0
Publicat:

Daniel Petrilă a răzbit în viață cu multe sacrificii, reușind să demonstreze că visul poate deveni realitate, indiferent din ce mediu provii, câte preconcepții ai de înfruntat sau ce tradiții ești nevoit să ocolești.

Daniel, un tânăr ambițios FOTO Arhivă personala Daniel Petrilă
Daniel, un tânăr ambițios FOTO Arhivă personala Daniel Petrilă

Tânărul Daniel Petrilă are 29 de ani și a știut întotdeauna ce vrea de la viață. S-a automotivat și a luptat singur pentru a-și croi o carieră. Chiar dacă nu a fost susținut decât de bunica maternă, el nu s-a lăsat învins de prejudecăți și de indiferență.

În perioada 2012-2015, am studiat limba și literatura romani - limba și literatura română la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București, iar în perioada 2015-2017 am urmat un master în domeniul Studiilor literare la Facultatea de Litere din cadrul aceleiași universități. În prezent sunt formator de limba și cultura romani la Centrul de Formare și Perfecționare a Polițiștilor «Nicolae Golescu» Slatina“, povestește tânărul pentru „Weekend Adevărul“.

Îndrăgostit de litere, Daniel continuă să lucreze și în timpul liber cu aceeași pasiune. Traduce literatură în limba romani, scrie și se implică în diverse proiecte cultural-artistice. În afară de bunică, o singură persoană a crezut în el și l-a motivat să studieze și să devină un om de bază al societății.

Persoana care s-a implicat enorm în formarea mea a fost doamna Daniela Roxin, profesoară de limba romani în localitatea Tămașda, județul Bihor. A fost un element decisiv, apărut în momentul cel mai potrivit al existenței mele, care a schimbat mentalitatea multor familii din satul meu natal (și o face în continuare) – pe scurt, un Domn Trandafir în variantă feminină“, explică Daniel Petrilă.

„Nu vreau să fiu privit altfel"

Deși a întâmpinat o serie de greutăți, tânărul nu s-a dat bătut nici măcar atunci când s-a confruntat cu discriminarea ori cu ideile preconcepute. De fapt, a pornit pe drumul spre cunoaștere, pe drumul către învățătură, de unul singur. Daniel a fost un autodidact, o persoană care și-a dorit să-și depășească condiția, un tânăr care a visat că poate ajunge departe. Câțiva ani mai târziu, chiar așa s-a și întâmplat.

Daniel (în mijloc), alături de oameni dragi FOTO Arhivă personală Daniel Petrilă
Daniel (în mijloc), alături de oameni dragi FOTO Arhivă personală Daniel Petrilă

A fost dificil, mai ales că în familie nu a existat o cultură bine definită a educației. Au fost câteva situații în care m-am simțit discriminat sau în care prejudecățile privind persoana mea au primat, deoarece majoritatea oamenilor se raportează la ce e mai rău când vine vorba de romi: criminalitate ridicată, absenteism școlar, delincvență juvenilă, căsătorii timpurii, inadaptare socială, carențe educaționale etc. Avem și un proverb: «S-a înecat ca țiganul la mal». Probabil că eu nu am fost discriminat atât de mult cum sunt alți romi deoarece nu am o culoare închisă a pielii, nu provin dintr-o familie tradițională, nu sunt ca ceilalți, ci port în mine și cu mine această cicatrice a excepției. Nu vreau să fiu privit altfel doar pentru că sunt foarte diferit de mulți din comunitatea mea. Ceilalți trebuie susținuți, copiii romilor trebuie susținuți. Din cauze ce țin de familie și de societate, nu au motivație, nu au stimă de sine, le lipsesc ghidajele în viață“, spune Daniel.

În familie, interesul pentru educație nu s-a manifestat foarte mult, însă Daniel a prins drag de carte încă din copilărie. I-a plăcut să citească, să afle, să descopere, și s-a gândit că acest lucru îi va fi de folos, mai târziu, în viață. A avut și profesori care i-au recomandat diverse lecturi după ce au observat la el un interes aparte pentru citit.

Nu am pornit de acasă cu prea multe avantaje, din contră, situația nu mi-a permis. Față de alți copii de la orașe, nu am avut posibilitatea să intru într-o bibliotecă să împrumut cărți. Singurele cărți pe care le aveam la un moment dat erau cele primite la sfârșit de an, cu ocazia decernării premiilor pentru rezultatele remarcabile din anul respectiv, pe care le reciteam frecvent. În clasele mai mari, în schimb, am avut din abundență, fiindcă profesorul de fizică îmi aducea săptămânal tot felul de volume“, mărturisește tânărul.

Nu a moștenit talentul de a cânta

Tânărul recunoaște că nu s-a gândit niciodată că face ceva greșit, adică să scrie versuri, având în vedere că în majoritatea cazurilor fericite copiii de etnie romă moștenesc talentul înaintașilor lor de a cânta.

Daniel Petrilă, un tânăr de etnie romă care a reușit în viață FOTO Arhivă personală Daniel Petrilă
Daniel Petrilă, un tânăr de etnie romă care a reușit în viață FOTO Arhivă personală Daniel Petrilă

Există multe stereotipuri pozitive cu privire la romi, unul fiind acea moștenire genetică a muzicii. Cu toate că unii din familia mea, pe linie maternă, se ocupau în trecut cu muzica, eu nu am moștenit acest talent. Am activat în corul unei biserici, în Corul Universității din București, însă nu am avut performanțe notabile în acest domeniu. În momentul în care am descoperit existența unor poeți și prozatori romi, am început să mă desfășor în largul meu și să simt că pot să transmit ceva nou prin ceea ce scriu, să schimb perspective pe care eu le vedeam greșite, să încerc să elimin această rușine de a face și altceva. Dacă aș fi făcut parte dintr-o familie tradițională, abaterea de la canon ar fi fost considerată periculoasă pentru familie și comunitate. Nu aș fi considerat că e nevoie de promovarea unor valori moderne“, este de părere tânărul.

Poezie, proză, traduceri și film

Daniel spune că îl inspiră să scrie cam tot ceea ce se întâmplă în jurul său, în societate (fapte sociale, istorice), cărțile pe care le-a citit, dar și trăirile interioare. A scris și publicat poezie în mai multe antologii, dar și volume de sine stătătoare, unele chiar bilingve rromani-română.

Una din cărțile publicate FOTO Arhivă personală Daniel Petrilă
Una din cărțile publicate FOTO Arhivă personală Daniel Petrilă

De asemenea, el a fost coautor și traducător al mai multor publicații non-literare, precum „Dicționar de abrevieri românești și străine“, „Ӡivipnasqe rromane paramìćă: Poveşti în graiurile romilor“, „Dicționar dialectal al limbii rromani“, „Rromii din România și Holocaustul: istorie, teorie, cultură“. 

Daniel este co-autor la dicționarul dialectal al limbii romani FOTO Arhivă personală Danil Petrilă
Daniel este co-autor la dicționarul dialectal al limbii romani FOTO Arhivă personală Danil Petrilă

O parte din cărțile publicate de mine se găsesc pe site-ul ikultura.ro, secțiunea Bibliotecă, o platformă a Centrului Național de Cultură a Romilor - Romano Kher, unde se află o varietate de materiale culturale care promovează interculturalitatea și diversitatea etnică. Alte materiale (poezii, articole etc.) se găsesc pe site-urile revistelor online (Literatura de azi, Bel-Esprit, Prăvălia Culturală). Pe 5 noiembrie 2017, de Ziua Internațională a Limbii Rromani, am fondat «Rromano vak», revistă online de cultură și atitudine, unde se mai pot găsi materiale scrise de mine“, explică Daniel Petrilă.

În urmă cu mai mulți ani, el a participat la o parte dintre filmările pentru lungmetrajul „Experimentul Pitești“, film inspirat din istoria tumultuoasă a anilor 1949-1951, atunci când tinerii intelectuali români închiși în penitenciare au suferit distrugeri fizice și morale. Despre rolul său - el l-a interpretat pe deținutul agresor - Daniel spune că a fost o experiență inedită.

„Chiar am resimțit acele momente pe care le-au trăit tineri ca noi din perioada comunistă“, a precizat acesta.

Imagini din filmul Experimentul Pitești în care a jucat FOTO Arhivă personală Daniel Petrilă
Imagini din filmul Experimentul Pitești în care a jucat FOTO Arhivă personală Daniel Petrilă

„Eu am ales variantele grele"

Despre cum a răzbit în viață și ce sfaturi ar da unui tânăr, Daniel nu are o rețetă standard a succesului.

Dacă ar fi să dau sfaturi unui tânăr, m-aș raporta la persoana mea, și nu știu dacă ar fi cea mai bună variantă. Eu am ales variantele mai grele, care au necesitat multe sacrificii. La un moment dat, familia și prietenii îmi spuneau: «Ai terminat acum cu studiile, ai o grămadă de diplome, la ce îți folosește tot ce ai făcut? Din ce îți vei câștiga existența? Când vei avea timp și de tine?». Am mici rezerve în a oferi sfaturi, nu știu câți dintre tinerii de azi vor să fie ca mine. Dar dacă totuși există un astfel de profil ca al meu, l-aș încuraja să avanseze constant, indiferent dacă rezultatele nu se văd pe termen scurt. Prioritățile tinerilor din comunități defavorizate sunt, de regulă, legate, în mare parte, de promovarea unei culturi a bunăstării prezente, a întemeierii unei familii, a recunoașterii unui fals statut social, fără să aibă și viziuni pe termen lung. De fapt, acest lucru ne cam lipsește tuturor“, spune Daniel.

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite