Oltul agrar de dinainte de ’89: de la un export masiv de cereale şi legume, la import de orice

Judeţul Olt s-a numărat printre judeţele fruntaşe ale ţării înainte de 1989 în privinţa contribuţiei la economia naţională. Judeţ proponderent agricol, Oltul a făcut export „la greu” de cereale, legume şi fructe, dar a dat străinilor şi produse despre care mulţi habar nu aveau: prună uscată şi căpşuni, obiecte confecţionate din răchită ş.a. Acum, Oltul, alături de celelalte judeţe ale ţării, importă orice, iar exportul este la pământ.

S-au dus demult vremurile când judeţul Olt era recunoscut prin producţiile sale semnificative la cereale, legume sau fructe. Economia centralizată de dinainte de 1989 a avut părţile sale bune ce nu pot fi defel contestate. Aproape fiecare judeţ al ţării făcea export cu anumite produse, fiecare judeţ ajunsese să ocupe un loc al său în economia naţională datorită unui anumit sector, fie că vorbim despre agricultură sau industrie. Oltul, deşi un judeţ proponderent agricol, a deţinut poziţii superioare în “ierarhia” naţională şi datorită unei industrii înfloritoare. Dar este adevărat: agricultura era pe primul loc, producţiile înregistrate în această ramură a economiei erau chiar invidiate de alte judeţe.

Cel mai elocvent exemplu în acest sens erau culturile de cereale păioase (în special grâu şi orz), unde Oltul era în fiecare an pe unul dintre locurile superioare ale topului naţional, şi aici nu ne referim la cifrele “măsluite”, ci la cele reale, raportate de fiecare CAP (cooperativă agricolă de producţie), SMA (staţiune pentru mecanizarea agriculturii) sau SMT (staţiune de mecanizare şi tractoare). Şeful Direcţiei Agricole Olt, Dan Bărăgan, care conducea SMT Scorniceşti înainte de 1989, îşi aminteşte de parcă ar fi fost ieri cum arătau lucrurile pe atunci, ce şi câtă muncă se făcea.

“Agricultura a fost <<motorul>> economiei ţării noastre, nimeni nu poate contesta acest lucru. Agricultura a ţinut industria pe linia de plutire şi a propulsat-o: tot surplusul din agricultură se ducea în industrie, în diverse lucrări de dezvoltare a acestui sector al economiei, care nu se putea compara defel cu producţiile din agricultură. Acum, ambele sunt la pământ”, spune Bărăgan.

Cum se “umflau” cifrele în presa vremii, la ordin

Judeţul Olt a excelat în agricultura de dinainte de 1989 prin mai multe culturi. Fiind un judeţ de câmpie, condiţiile au fost optime pentru obţinerea unor producţii foarte bune la cereale, legume şi fructe, fapt pentru care a şi exportat foarte mult. Pieţele de desfacere cele mai folosite erau URSS şi ţări din Occident, în special Anglia, Franţa etc.

“Oltul a exportat mult pe cereale – grâu şi orz, porumb, fructe de tot felul – mere, pepeni verzi, căpşuni, legume – roşii, gogoşari etc. Noi am exportat inclusiv prună uscată din zona Sâmbureşti, de o calitate excelentă, dar şi produse mai rare care nu erau specifice unui judeţ de câmpie, cum ar fi obiecte împletite din răchită: canapele, fotolii, mese, scaune etc., toate foarte apreciate peste hotare”, îşi aminteşte şeful Direcţiei Agricole Olt, Dan Bărăgan, unul dintre puţinii oameni din judeţ puşi acolo unde trebuie deoarece se pricep la ceea ce fac.

Fostul director de S.M.T. din Scorniceşti spune că cifrele care apăreau în presa vremii, respectiv în ziarul-stindard al partidului-mamut al ţării, “Scânteia”, erau mult umflate pentru că se primise ordin naţional în acest sens, aceasta fiind singura modalitate, credeau conducătorii statului de atunci, pentru ca ţara noastră să poată face exporturi.

“Era diferenţă mare între ce apărea în presa acelor ani, între ce apărea la televizor şi între ce făceam noi propriu-zis. Adică, la nivelul nostru de producţie, acolo unde lucram fiecare, se raportau cifrele reale pentru că alea erau trecute atunci când duceai cerealele, legumele sau fructele în silozuri sau unde se mai depozitau. Ce se raporta mai departe era însă altceva – <<de sus>> apăreau alte cifre, chiar dacă noi trimiteam alte cifre, mai mici – dar reale. Treaba era însă făcută pe motive internaţionale: se raportau cifre umflate la F.A.O. (Federaţia Mondială de Agricultură) pentru ca ţara noastră să poată face export. De exemplu, vă spun că eu, în 1989, am înregistrat 4.400 kg. grâu/ha., iar în <<Scânteia>> au apărut 11.095 kg grâu/ha!?! Păi ce, am dat eu cifrele astea la ziarul ăsta?? Nu, le-au schimbat ei! Era un aşa-numit interes naţional să dai producţii mari pentru ca organizaţiile internaţionale din agricultură să ne permită să facem export, asta era toată treaba”, explică Bărăgan.

Planul cincinal, făcut pentru încurajarea “plebei”

Ani la rândul s-a făcut tam-tam pe “planurile cincinale”. Specialiştii în acest domeniu spun că şi aceste planuri se făceau la nivel macro, apoi se cobora cu ele în fiecare judeţ, pe producţie industrială - ele nu se refereau în special la producţia agricolă, care era doar o parte componentă a unui sistem mai mare şi mai complex.

“Valoarea producţiei vegetale era enormă în perioada de dinainte de 1989 comparativ cu ce este acum fiindcă atunci exista valoarea producţiei vegetale, la care se adăuga <<valoarea adăugată>>, adică rezultatele muncii sau prelucrării producţiei obţinute. Cu alte cuvinte, atunci nu era vorba doar despre producţia brută, era în plus şi ceea ce se prelucra din producţia obţinută, lucru ce ajuta enorm. Acum, un litru de motorină este de zece ori mai scump decât 1 kilogram de grâu; atunci, în vremea aia, valoarea INPUT-urilor, adică ce se băga în pământ, era corelat în mod corect cu ce scoteai – acesta era sistemul şi era unul corect, care te încuraja să faci agricultură. Acum se pun accize peste accize, iar 1 litru de combustibil costă cam 6,3 lei, cu mult-mult peste valoarea unui kilogram de grâu”, mai spune Dan Bărăgan, nostalgic.

În ciuda faptului că Oltul este, acum, departe de cifrele pe care le-a înregistrat în agricultura de dinainte de 1989, specialiştii din judeţ în acest domeniu precizează că Oltul este încă “un judeţ serios pe agricultură”, cu producţii bune faţă de alte judeţe ale ţării. Singura diferenţă, foarte semnificativă însă, este faptul că, acum, totul se face în sistem privat, nu centralizat. În traducere liberă, profitul se duce la diverse firme - puţine la număr, şi nu se mai duce la bugetul centralizat al statului. În prezent, Oltul importă orice: de la legume şi fructe, până la cereale. Situaţia s-ar putea schimba doar dacă guvernanţii ar sprijini în mod real exportul de produse româneşti prin corelarea preţurilor la carburanţi cu produsele agricole, aceasta pentru început.

Din acelaşi ciclu mai puteţi citi:

Cum se făceau producţii record în agricultură la „polul sărăciei” pe vremea comuniştilor

Cum „umflau” ziarele comuniste recoltele din Bistriţa-Năsăud