Video „Nu te bagă nimeni în seamă, pentru că ai 18 ani”. Drama celor care își caută de muncă: de la tineri fără experiență la oameni aproape de pensie
Tineri care nu reușesc să se angajeze fără experiență, oameni trecuți de 50 de ani care se lovesc de vârstă și șomeri pentru care naveta este un obstacol în plus. Bursa locurilor de muncă organizată la Slatina a scos la iveală dificultățile celor care caută un serviciu, într-o perioadă în care angajatorii au venit cu mai puține posturi decât la edițiile precedente.
Deși dedicată lor, „Bursa locurilor de muncă pentru absolvenți” desfășurată la Slatina, în județul Olt, în incinta Casei de Cultură a Tineretului, nu a atras foarte mulți tineri care să-și caute un loc de muncă.
Au venit în schimb mulți liceeni aflați în ultimul an de liceu, iar aceștia au participat la ateliere în cadrul cărora li s-a explicat cum să scrie un CV și o scrisoare de intenție, cum să se prezinte la un interviu, cum să aplice pentru un loc de muncă, o bursă sau un stagiu de practică și, nu în ultimul rând, de ce drepturi pot beneficia dacă se înscriu în bazele de date ale Agenției Județene de Ocupare și Formare în Muncă, după ce termină o școală. Tot ei au fost și cei mai interesați de ce au avut de transmis reprezentanții instituțiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și cei ai Ministerului Apărării Naționale despre admiterea în școlile postliceale și facultățile de profil.

În timp ce în sala de spectacole au fost invitați tinerii pentru atelierele de lucru, în foaier a avut loc întâlnirea între persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și angajatori.

La finalul zilei, serviciul public de ocupare a comunicat că din cei 209 agenți economici contactați, au participat la bursă 37, cu un număr de 334 locuri de muncă vacante, din care 9 pentru studii superioare. Din cele 529 de persoane participante (din care 75 absolvenți de învățământ), au fost selectate pentru interviu/probă de lucru 75 (dintre care, 9 absolvenți de învățământ).
„Interviuri, CV-uri lăsate peste tot, mers la fabrici, mers pe la porți. Nu te bagă nimeni în seamă”
Poveștile persoanelor aflate cu adevărat în căutarea unui loc de muncă sunt deosebit de diverse, de la tineri care au lucrat încă din școală, iar după absolvire își doresc mai mult, până la oameni aflați în prag de pensie, cărora le mai lipsesc doar câteva luni până la mult-doritul statut de pensionar, după zeci de ani de muncă.
Andrei a absolvit liceul în vara 2026, calificarea barman-ospătar. În prezent este înscris la cursuri de liceu-seral și în paralel își caută de muncă. Spune că a și lucrat, timp de doi ani, la un restaurant de tip fast-food celebru. A fost o experiență care l-a dezvoltat, apreciază tânărul.
„M-am ridicat și eu, m-am dezvoltat, doar că nu a mai mers. De atunci, interviuri, CV-uri lăsate peste tot, mers la fabrici, mers pe la porți, nimeni nu te bagă în seamă, pentru că ai 18 ani, toată lumea spune că nu ești apt de muncă, din contră. Ai 18 ani, de unde experiență, ceea ce ei cer?”, nu înțelege tânărul reacția multor angajatori.
A lucrat, pe lângă experiența din restaurantul de tip fast-food, timp de trei luni pe un post de lucrător comercial, într-un magazin. A fost plecat chiar și în străinătate, o lună, în Germania, însă nu s-a adaptat. „Sunt oamenii total diferiți, la 18 ani să fii într-un loc unde nu ești tu....”, a mai spus tânărul.
A venit la bursă împreună cu un prieten, și acesta absolvent. Și prietenul lui a lucrat în timpul liceului, în domeniul HORECA, însă a fost nevoit să întrerupă pentru a merge la școală, iar după absolvire locul de muncă nu a mai fost disponibil.
Acum amândoi ar fi dispuși inclusiv să învețe o nouă meserie.
„Câștigam 5.000 de lei, era foarte OK. S-a desființat firma”
Trei bărbați din Optași, o localitate situată la aproximativ 35 de km de Slatina, rămași fără loc de muncă după ce firma s-a închis, au venit cu speranța că vor pleca spre casă mai mulțumiți. Unul are 36 de ani și a lucrat timp de 8 ani ca operator la firma care s-a închis, iar anterior la o firmă de pază la fabrica de autoturisme de la Mioveni. „Aveam 5.000 de lei, era foarte OK. S-a desființat firma. Să vedem când oi găsi. De luni sunt în șomaj, indemnizația este aproape 1.200 de lei”, spune bărbatul. Foștii săi colegi de lucru au 53 ani, respectiv 57 de ani. Toți trei sunt interesați să lucreze, pentru că indemnizația de șomaj (ceilalți doi încasează aproximativ 900 lei) nu le ajunge „nici de lumină și de impozit, și cum mai și fumăm...”.
„M-ar interesa transportul, să vin seara acasă. Unde am lucrat aveam transport, veneam seara acasă. În Pitești, Oarja, la 60 km doar dus. Dacă ar fi transport, nu m-ar interesa unde este”, spune bărbatul de 36 de ani.
Ceilalți doi bărbați îl completează și spun că din localitate există un singur mijloc de transport, dimineața la 7,30, către Slatina. Altfel, nu se dau niciunul în lături de la muncă, deși „vârsta începe să fie o problemă, e mai greu să-ți găsești de muncă”. Bărbatul în vârstă de 53 de ani chiar a început școala de șoferi, pentru că simte că ar avea mai multe șanse dacă ar fi independent. „Trebuie să muncim. Copiii sunt pe treaba lor, dar cât trăiești trebuie să-i ajuți. Și necalificați și cum o fi, dar transportul ne omoară. Nu este decât un microbuz care pleacă la 7,30 dimineața. Am mai trimis CV-uri, am vorbit la telefon, ne-au spus că ne asigură transport, și când am întrebat de microbuz au zis că nu pot să facă asta, că decontează. Păi, cum, că n-avem microbuz? Una e când știi că vine și te ia din poartă și alta e.... Acum am văzut o firmă de la Optași, acolo, la noi, ne-am înscris. Știam de firmă, dar nu știam că face angajări”, au mai spus bărbații.
„Nu ne temem de muncă, atâta doar că nu ne mai ajută ochii”
Trei doamne au ajuns și ele, fără să-ș fi propus, la „Bursa locurilor de muncă pentru absolvenți”. Și-au pierdut locul de muncă de curând, au lucrat la o fabrică de confecții textile din Crâmpoia, și au venit să se înscrie în baza de date a AJOFM Olt, pentru șomaj. De acolo au fost îndrumate către Casa de Cultură a Tineretului și așa au ajuns la întâlnirea cu angajatorii.
„Sunt peste 35 de ani lucrați. Am lucrat și la Scornicești, tot confecții. Ne-ar interesa acum altceva. Este mai greu, nu mai sunt ochii atât de buni, croitoria ține de vedere foarte mult. Să lucrezi cu atenție. Atenția și vederea contează cel mai mult”, spun doamnele.
„Pe mine, de exemplu, m-ar tenta ceva în bucătărie, că-mi place. Nu ne temem de muncă, atâta că nu ne mai ajută ochii. De multe ori nici ochelarii nu te ajută, că sunt luminile care bat. Am fi continuat (n. red. – dacă nu erau disponibilizate), că eu mă apropii de pensie și vreau să găsesc ceva ca să ies la pensie din producție, nu din șomaj. Este contributiv, dar mă gândesc că fiind șomaj, cuantumul să nu fie mai mic. Am găsit ceva aici, dar am zis totuși să bag șomaj. Și angajatorul are beneficii (n. red. - dacă angajează șomeri) și avem și noi, așa că ne înregistrăm”, a explicat o doamnă. Toate ar fi dispuse să facă naveta. „Suntem generația care ar face orice. Copiii ăștia caută ceva mai ușor. Noi am fost crescuți să muncim. Așa este tineretul în ziua de azi”, a completat-o altă doamnă.
„După 10 ani m-am operat și am cerut schimbarea locului de muncă. M-au trimis acasă”
Pentru a nu crea îmbulzeală, participanții la bursă au fost îndrumați să aștepte pe platoul din fața Casei Tineretului, fiind admiși pe măsură ce persoanele din interior au trecut pe la angajatori, au purtat discuții, au lăsat CV-uri și s-au retras. În așteptare este un bărbat în vârstă de 48 de ani. A trecut aproape o oră și jumătate de la deschidere, dar pare răbdător. Este șomer indemnizat, la ultimul loc de muncă a lucrat 10 ani.
Sute de CV-uri trimise fără rezultat. Povestea unei foste directoare care se luptă cu o piață a muncii tot mai dură„Am undeva la 10 ani și m-am operat în decembrie-ianuarie pentru hernie de disc. Am cerut schimbarea locului de muncă. Și m-au dat afară. De vreo 2-3 luni sunt în șomaj. 1.200 de lei este indemnizația. Ce pot să fac? Caut în continuare. Trebuie să mă protejez. Să mă distrug? Pentru ce?”, își relatează bărbatul experiența.

De la firmă a primit cinci salarii compensatorii, care au fost, e drept, un sprijin, dar în niciun caz să poată să înceapă ceva pe cont propriu. Ar fi încercat în amenajări interioare, se pricepe, a mai lucrat, doar că ar avea nevoie de capital. Utilaje, comenzi, oameni cu care să facă o echipă, toate implică resurse, explică bărbatul.
„Calificarea de bază este montator reparații întreținere mașini. Niciodată n-am lucrat ce scrie pe diplomă. Cursuri acum n-am apucat să fac, dar o să mă interesez să văd. Acum, le fac, dar mai departe nu știu. Speranțe am, dar nu știu ce locuri disponibile au ei până când ajung înăuntru”, a mai adăugat bărbatul.
„Ar însemna să încurc pe cineva”
La bursă au venit șomerii și din curiozitate sau pentru a face dovada că își caută activ de muncă și astfel să primească viza pe carnetul de șomer în continuare. De foarte mulți ani, AJOFM Olt a adoptat strategia de a-i chema pe șomerii indemnizați să participe la bursă, înainte de vizarea carnetului pentru luna respectivă. În cadrul bursei, aceștia trebuie să vorbească cu cel puțin trei angajatori. Dovada o reprezintă ștampila firmei pe care angajatorul o aplică pe un formular primit de șomer de la AJOFM.
Inclusiv șomerii în prag de pensie fac asta.
„Mai am foarte puțin și mă pensionez. Cum am ajuns șomer? S-a întâmplat că de la 1 iulie 2026, toate autoutilitarele de transport internațional au fost dotate cu card tahograf. Altă metodă de lucru, sarcini în plus, și din acest motiv șeful meu nu a dorit să mai investească în autoutilitarele pe care le avea în dotare. Singura mea variantă a fost această indemnizație de șomaj. Eram trei colegi. La unul din ei i-a găsit ceva de lucru la o activitate auxiliară pe care o desfășura”, a explicat bărbatul.
Are 40 de ani de muncă, timp în care a făcut „de toate”: „Am fost lăcătuș mecanic, am fost cârciumar, gestionar stație peco, iar de vreo 20 de ani fac șoferie, conducător auto”.
La unul dintre locurile de muncă a aflat că nu i s-au plătit contribuțiile, un an și patru luni.
Nici la ultimul loc de muncă nu a avut salariul mare, dar încasa diurnă pentru perioada din străinătate. Indemnizația de șomaj este, astfel, sub 1.000 de lei. „Mă întreține soția momentan. Eu am avut mâinile de șofer. De vreo câteva zile muncesc cu ziua la țară. Cei care spun că nu sunt locuri de muncă... Uite, să vină, că sunt. E adevărat, salariile sunt ca-n România, mai mititele. Eu am fost învățat cu bani mulți, pentru că am 9-10 ani de când tot fac transport internațional, am lucrat și în Spania cu contract de muncă. Dar de România, e adevărat, numai cine nu vrea nu are de lucru”, a explicat bărbatul.
Pentru că îl mai despart câteva luni de pensie, așteaptă cu nerăbdare. Este motivul pentru care nu are în intenție să-și mai caute de lucru. „Nu, pentru că aș încurca pe cineva să mă duc să mă angajez și peste 7-9 luni să-i spun că mă pensionez”, a mai spus bărbatul.
„Doamnă, dacă e nevoie să facem avioane, facem avioane!”
Marina Perpelea este printre puțini angajatori care chiar au plecat mulțumiți de la Bursa locurilor de muncă pentru absolvenți. Nu a recrutat neapărat persoane tinere, dar, spune, fiecare și-ar putea găsi locul potrivit în firmă. De fapt, în firme, pentru că există una pe care a înființat-o în 1991 și care funcționează și astăzi cu același obiect de activitate, confecții din textile, iar între timp fiul și fiica au înființat la rândul lor alte firme, cu profiluri diverse.
Facultate, practică plătită și job la final. Cum funcționează studiul dual universitar la Kaufland
„Am avut persoane toate pe domeniul pe care noi l-am promovat. Suntem chiar mulțumiți. Pentru confecționeri și ambalatori hârtie igienică și șervețele, o fabrică ce se va înființa în maxim o lună, o lună și jumătate, în Slatina; pentru conducători auto, pentru motostivuitoriști, pentru tot ce am promovat am avut solicitări. Prima întrebare pe care o pun este dacă suntem interesați de ceea ce doresc ei să facă. Iar eu spun că pentru fiecare există un loc, fiecare își are locul, și și-l găsește lângă noi. La noi nu există – nu sunteți pentru noi. Ca să-i atragem să vină și să facem treabă, să mergem mai departe”, explică antreprenoarea.
Prima firmă înființată produce și astăzi confecții textile în sistem lohn. „Da, se spune că nu mai merge. Nu mai merge, nu mai merge, cred că de 15 ani, și tot merge”, adaugă Marina Perpelea.
O întrebăm care-i secretul și este bucuroasă să-l împărtășească: „Te trezești la 5,30 dimineața, îți bei cafeaua pe marginea chiuvetei, te îmbraci, îți dai cu un creion, te-ai urcat în mașină și ai plecat la muncă. Și vii acasă seara. Biroul este mai mult în mașină. Am un colectiv foarte bun. Colectivul meu este format din șef de producție, tehnic, care m-a și însoțit, care face orice, și după o poză. Avem CTC, avem șef de sală la croit, avem un colectiv bun. Vă redau o expresie a unui băiat din echipă – doamnă, dacă e nevoie să facem avioane, facem avioane”, mai spune Perpelea.

În prezent are o medie de 15 angajați în fiecare dintre firme. Pentru cea de confecții textile colaborează și cu alte firme din Slatina, care primesc produse croite și execută cusăturile, după care produsele se întorc pentru CTC și livrarea către clienți. „Muncim foarte mult, dar rezistăm. Pe firma mamă avem în jur de 22, dar pe celelalte și 15, și 10. Acum avem solicitări, deja am recrutat aproximativ 50. Bursa tot timpul a fost benefică. Am discutat că-i contactăm, pentru firma care își deschide acum porțile în Slatina, utilajele sunt pe drum, materia primă pe drum”, a mai spus antreprenoarea.
Salariile nu sunt mari, cel puțin nu din start. Sunt la nivelul salariului minim, dar „dacă îl vezi că el e serios și trage cu casa, nu poți să nu îl motivezi să fie mulțumit. Îl motivezi până la salariul pentru care omul să vină de drag la muncă. Plecări avem poate în alt domeniu sau în afară, dar în același domeniu, exclus așa ceva. De la noi nu pleacă”, a mai spus reprezentanta celor trei firme pentru care a realizat recrutări.




















































