Drăgaica din amintiri. „Se ducea bătrâna în zorii zilei, până nu se lua roua, și culegea toate florile pe care le întâlnea”

Ierburi de leac, bătrâna satului cu puteri tămăduitoare și ritualul de îndeplinit înainte ca soarele să urce pe cer, toate țineau, cândva, de Drăgaică, o sărbătoare importantă, astăzi aproape uitată. Meșterul popular Olga Filip își amintește ce se întâmpla de Sânziene la Cezieni, în Olt.

Bătrânele împleteau ierburile de leac într-o coroniță FOTO: arhiva etnograf Claudia Balaș

În lumea satului de câmpie următoarele zile sunt pline de semnificații aparte. Moșii de Vară, Rusaliile și Drăgaica sunt trei sărbători cu o încărcătură specială. Dintre ele, Drăgaica (sau Sânzienele, așa cum mai este cunoscută) este ziua în care tămăduitoarea satului își culegea ierburile de leac, rostind șoptit vorbe doar de ea știute, și se întorcea în sat unde le împletea. Ierburile culese cu un an înainte putea fi atunci folosite pentru a purifica gospodăriile sătenilor.

La Cezieni, în județul Olt, o localitate recunoscută astăzi pentru o sărbătoare unică în țară, „Sărbătoarea Iilor”, obiceiul de Drăgaică a rezistat până nu foarte demult. Și astăzi bătrânele satului își amintesc cum mamele și bunicile lor apelau cu încredere la cea care găsea leac pentru o sumedenie de boli și nevoi.

„La noi nu a existat obiceiul ca fetele să meargă în lanul de grâu, să-și facă acele coronițe și să le arunce pentru a afla care se mărită prima, sau ce se mai întâmpla prin alte părți. Nu-mi amintesc de așa ceva. În schimb, de Drăgaică, se făcea acea coroniță cu ierburi de leac”, își amintește meșterul popular Olga Filip, Tezaur Uman Viu. Pentru ca despre acest obicei să rămână mărturii, meșterul popular Olga Filip a participat, alături de o bătrână în vârstă de 86 ani, care își amintește de obicei așa cum se practica în copilăria sa, la o reconstituire în fața camerei de filmat. 

„Coronița se face <din toate florile pământului>, zicea baba, toate florile care au leac: mușețel, coada soricelului, coada calului, părul porcului, albăstrele, sunătoare, inclusiv sânziene sau drăgaică, pelin...  Se ducea o bătrână, dar nu orice bătrână, văduvă și să fie nu vrăjitoare, adică să nu facă farmece, ci vraci, cea care vindeca. Se ducea bătrâna în zorii zilei, până nu se lua roua de pe flori, și culegea toate florile pe care le întâlnea, fără să vorbească cu nimeni, ca să nu dispară magia florilor pentru că ea a spus la cineva. Se întorcea cu florile acasă și făcea o coroniță”, își amintește Olga Filip.

Uneori bătrâna lua cu ea copilițe, pentru că ritualul, pentru a putea fi practicat când venea vremea, trebuia deprins în copilărie.  „Ca să poți să faci și tu în vremea ta, trebuie să înveți asta când ești fecioară. Când ești curată. Dacă nu, nu mai are leac”, își amintește Olga Filip că spunea bătrâna.

Coronița împletită, care nu are dimensiunile unei cununi de pus pe cap, ci este suficient de mare încât să poată fi trecut un copil prin ea, se punea la loc curat  și se păstra până anul următor, de Drăgaică, atunci când ritualul se repeta. Florile culese de Drăgaică și împletite foloseau peste an ca ierburi de leac.

„Spre exemplu, venea cineva – Nu știu de ce mi s-a speriat copilu’ azi-noapte, plânge, nu știu ce are! - Lua coronița și-l trecea prin coroniță, să-l scape de toate relele, spritele rele să nu ajungă la persoana respectiva”, explică Olga Filip.

Tot în ziua de Sânziene, coronița veche împletită se rupea și bucățile respective erau folosite ulterior în ritualuri de purificare. „În ziua de Sânziene coronița veche se rupea, i se dădea foc și se afumau toate locurile curate din bătătura celor care-și doreau. Spre exemplu, venea cineva și spunea – Vino, fata mea, că eu anul trecut n-am avut noroc de găini! – Se ducea și-i tămâia baba cuibarele, să sporească, să fie sănătoase păsările”, mai spune Olga Filip.

Peste an, în funcție de problema celui care i se adresa, bătrâna alegea acele plante pe care le putea folosi pentru a-l lecui. Ierburile erau folosite la ceaiuri, uneori erau chiar arse și fumul era inhalat de către persoana care avea o problemă de sănătate etc.

Olga Filip spune că astăzi, deși a căutat în locurile în care odinioară pământul era plin de ierburi tămăduitoare, n-a mai găsit o seamă dintre ele. Sânzienele aproape că nu mai sunt la data din calendar, mușețelul la fel, în timp ce alte plante au dispărut cu totul.

Ritualul, în schimb, a fost filmat și va face obiectul unui documentar realizat de dr. Corina Mihăescu, din cadrul Institutului Național al Patrimoniului, la cercetare colaborând de asemenea consultantul artistic Valeru Ciurea, din cadrul Centrului Județean de Cultură și Arte Olt. Filmările au avut loc atât la Cezieni, localitate în care obieciul era destinat ritualului de vindecare, cât și la Vădăstrița, localitate din Olt în care s-a practicat obiceiul prin care fetele își aflau ursitul (obicei întâlnit și în alte zone ale țării).