Avertismentul unui profesor despre starea învățământului tehnic: „Dacă pe copiii ăștia nu-i educă, nu vor avea cu cine să lucreze”
0O profesoară de 68 ani, din Olt, care predă la Liceul Tehnologic Cilieni, avertizează că școala are mare nevoie de ajutor pentru a-i putea pregăti pe tineri pentru piața muncii.

Deși copiii sunt dornici să învețe, spune profesoara, posibilitățile școlii românești, cel puțin în domeniul agricol, sunt mult depășite.
„Aveți nevoie de personal în agricultură. La nivelul la care sunteți nu-i veți găsi. Și vă spun și de ce: nu avem dotări. Acum, utiliajele pe care le folosiți în cultura mare, în zootehnie, în horticultură, sunt de nivel de ultimă generație. Sunt tractoare care merg pe GPS-uri, nu mai avem volan la ele, avem manșă, ca la avioane. (...) Trebuie s-o luăm cu învățământul de sus în jos. Ați pune un elev care nu s-a urcat pe tractor să vă conducă tractorul ăla de ultimă generație?”, s-a adresat profesoara Doina Popescu angajatorilor, în cadrul unei burse a locurilor de muncă pentru tinerii NEETs.
Evenimentul a fost adresat tinerilor cu vârsta sub 25 ani care nu lucrează și nu sunt cuprinși nici într-o formă de învățământ și a avut loc la Slatina, fiind organizat în cadrul proiectului „Soluții integrate de ocupare pentru tinerii NEETs din regiunea Sud-Vest Oltenia”.
Profesoara avertizează că în vreme ce domeniul agricol se modernizează continuu, cei responsabili cu formarea profesioniștilor, indiferent că e vorba de școala profesională, liceu sau chiar facultate, rămân „în anii '60”.
„Sunt tractoarele pe care ni le descria domnul profesor Toma Dragoș în vremea anilor '60, după anii '60 se dă și titularizarea, după anii '60 învață și viitorii studenți care ar trebui să fie la alt nivel, despre ce vorbim?!”, a mai spus profesoara.
„Eu refuz să le mai dau indicații, la castraveți, la roșii, pentru că deja sunt depășită”
Doina Popescu este inginer agronom, are 68 ani și este încă la catedră. A intrat în învățământ la 50 de ani, după desființarea IAS Studina la care lucra și astăzi este profesor gradul I, ultima treaptă profesională pe care o poate obține un profesor în învățământul preuniversitar.
Despre elevii săi spune că sunt tineri extraordinari, care reușesc, de foarte devreme, să-și câștige proprii bani. Lucrează deja în agricultură, își ajută părinții în fermă, Cilieni fiind o localitate recunoscută pentru zecile de hectare de solarii. Cei mai mulți dintre ei contiinuă studiile după liceu, iar absolvenții de școală profesională merg mai departe pe ruta liceu.

„Au evoluat foarte mult. Eu sunt în zonă de 40 de ani, ca inginer agronom am intrat, și oportunitățile sunt foarte mari, nivelul de civilizație s-a ridicat extrem”, explică profesoara din ce mediu vin elevii. Cu toate acestea, cei care aleg să studieze în comună, la Cilieni, nu sunt neapărat premianți în gimnaziu, recunoaște profesoara.
„La noi vin copii care nu sunt de 9, de 10, sunt de 7, de 8. Avem copii pe care i-am ridicat, care au terminat Agronomia, sunt profesori pe specialitate, au terminat și Dreptul, și Medicină. Ce se poate, se ridică, cu greutate, cu stat printre ei, cu...”, a precizat profesoara.
Cu toții, în schimb, deprind foarte repede meseria. Mai mult chiar, sunt situații în care, recunoaște profesoara, învață de la ei. „Eu refuz să le mai dau indicații la îngrijirea plantelor, la castraveți, la roșii, pentru că deja sunt depășită, toată ziua sunt în solarii, lucrează pe tractoare, la treierat, la recoltat, la balotat lucernă, fetițele, la fel... Cu cea mică am mers la olimpiada pe țară, liceul nostru e cunoscut”, a completat prof. Doina Popescu.
Sunt copii cu mâini bătătorite, care la expozițiile din domeniul auto se uită cu jind și se fotografiază lângă mașini „de fițe”, spune profesoara, în schimb trag tare și fac proiecte și-și cumpără, unii chiar înainte de absolvire, prin accesarea de fonduri europene, tractoare performante.
Legumicultorii din Cilieni au progresat enorm în ultimii ani, iar totul s-a produs prin forțe proprii. Profesoara spune că este mare nevoie ca și programa școlară să fie adaptată, astfel încât ceea ce învață copiii localnicilor la școală să fie pe baze moderne și pe aceste cunoștințe științifice să se bazeze activitatea din fermă.
Ar fi nevoie și de o bază materială adecvată în școală, ar fi nevoie de tractoare moderne, care să le asigure viitorilor absolvenți cel puțin baza pe care mai departe aceștia să poată construi atunci când ajung fie să se angajeze într-o fermă modernă, fie să-și administreze propria fermă.
„Când aram în toamnă (n. red. - în vremea IAS-ului) trăgeau trei tractoare de un plug, iar acum unul ară 40 de hectare în 10 ore. Să nu vorbim de utilaje care sunt ghidate, pe GPS-uri. Vor copiii să se angajeze, dar o iau de sus în jos, de la un copil care nu s-a urcat pe un tractor, care trebuie să aibă informații de mecanică, de informatică, de calculatoare, de foarte multe lucruri. Eu mă abțin să mai dau informații, mă duc cu ei la un parc auto. Și acolo îmi spun: <Să nu vă urcați în tractor, că nu mai are volan, are manșă, ca la avion>. Dacă pe copiii ăștia nu-i educă și nu le dă ce le trebuie la școală, nu vor avea cu cine să lucreze pe utilajele performante, vor rămâne cu ele prin gropi”, a conchis profesoara.