Meseria, la voia părinților și generozitatea firmelor. „Învățământul profesional și cel tehnic nu mai pot exista fără ajutorul firmelor“
0Meseriile evoluează, abordarea agenților economici interesați să formeze personal calificat conform nevoilor se schimbă, mai greu rămân de convins părinții să-i îndrepte pe copii către școala profesională sau liceul tehnologic.
Școala a început cu ani în urmă să se plieze pe nevoile firmelor care caută cu disperare personal calificat, criza forței de muncă intrând în etapa în care angajatorii intervin și-i atrag pe copii încă din clasa a IX-a.
Astfel, presate de piața muncii, pe de o parte, școlile au scos treptat din ofertă calificările pentru care nu mai există cerere, iar pe de alta, firmele au ajuns să se implice inclusiv în dotarea atelierelor din școală și în sesiuni de pregătire a personalului de predare.
Un parteneriat între stat și privat
Sunt școli în care, de peste un deceniu, firmele susțin sub diverse forme liceele tehnologice, pentru că acestea din urmă reprezintă adevărate pepiniere de forță de muncă calificată.
Învățământul profesional dual, un parteneriat între stat și privat, încă funcționează: elevul primește de la școală o bursă de 200 de lei pe lună, iar firma care oferă calificarea completează cu încă pe atât.
Profesoara Lucia Purcăreanu, coordonator regional Sud-Vest Oltenia al Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT), spune că operatorii economici cer calificări din domeniul mecanic, electric, electronică-automatizări, dar vor și tineri bine pregătiți pentru turism și alimentație publică.
Cererea pentru operatorii pe mașini cu comandă numerică, de exemplu, a crescut constant, astfel că și clasele se regăsesc în număr mare în oferta liceelor tehnologice, spre deosebire de ce se întâmpla cu 10-15 ani în urmă.
O problemă, în schimb, rămâne satisfacerea cererii firmelor pentru anumite meserii clasice, pentru care copiii nu mai optează, chiar dacă ele apar în oferta școlilor.
„Încă sunt solicitate o serie de calificări pentru care copiii nu au o atracție deosebită. De exemplu, sudorul sau, în general, prelucrările prin așchiere, nu au atractivitate foarte mare. Însă școlile și operatorii economici chiar depun eforturi să promoveze aceste calificări, pentru că au o relevanță pentru piața muncii foarte mare, numărul de locuri de muncă este semnificativ și, de asemenea, satisfacțiile profesionale, să nu le spunem câștiguri salariale, sunt deosebite“, spune prof. Purcăreanu.
Părinții, o piedică în calea meseriilor cu tradiție
Din păcate, bariera o pun părinții, care cu greu pot fi convinși că meseriile au evoluat, iar condițiile grele de muncă s-au schimbat. „Părinții au rămas cu ideea că meseria de sudor este o meserie periculoasă și că se lucrează în condiții grele. Sunt operatori care au echipamente moderne, iar sudura sub strat de flux sau sudura în mediu protejat nu mai are niciun fel de periculozitate“, a explicat prof. Purcăreanu.
O provocare este ca școala să ajungă la părinți cu informația privind modul în care se învață astăzi meseriile (există inclusiv simulatoare în școli) și cum, de-a lungul timpului, și condițiile de lucru din întreprinderi s-au schimbat. În schimb, sunt situații în care școala pur și simplu nu poate răspunde nevoilor din piață.
A fost cazul când o firmă care urma să deschidă o fabrică de încălțăminte a cerut clase de profil. Fără succes, însă, pentru că profesori specializați pentru a forma elevi în aceste meserii nu mai sunt, calificările fiind desființate într-o vreme în care cererea dispăruse de pe piața muncii.
Nici alte meserii nu au bătut pasul pe loc, iar angajatorii care oferă condiții mult peste cele cunoscute în trecut au, la rândul lor, pretenții pe măsură. Reprezentanta CNDIPT a dat exemplul unui operator economic din Dolj, interesat să găsească angajați pentru ferma din domeniul vegetal. Operatorul a spus însă clar că nu caută „tractoriști“, ci tehnicieni, tineri care să știe să lucreze cu computerul, pentru că utilajele sale sunt dotate cu tehnologie înaltă.
Ierarhia lunară, răsplătită cu bursă
Alți angajatori, deși nu au optat pentru susținerea unor clase duale, investesc în tineri sub alte forme. „Fiecare operator are propria politică de resurse umane. Poate să se implice în învățământ dual sau poate să se implice în învățământ profesional și să ofere o serie de avantaje și beneficii care sunt comparabile cu ceea ce se cheltuie, să zic, pentru învățământ dual, dar nu este învățământ dual“, a menționat coordonatorul S-V Oltenia din cadrul CNDIPT.
Atunci când nu se întâlnește cererea cu oferta, operatorul economic alege să facă traininguri cu profesorii și, în același timp, să își exprime opțiunile pentru diferite pregătiri - Lucia Purcăreanu, profesoară
Distribuție Oltenia este una dintre firmele cu mare nevoie de electricieni, pe care îi găsește din ce în ce mai greu pe piața muncii. Firma susține în fiecare dintre județele regiunii S-V Oltenia, plus alte două județe din afara regiunii, câte un liceu care are în oferta de școlarizare clase cu calificarea de electrician.
Elevii acestor clase beneficiază de cursuri de dezvoltare personală, de experiențe diverse la școală și în afara școlii, iar primii cinci elevi din fiecare clasă primesc bursă. Ierarhia se reface lunar, astfel elevii fiind motivați să învețe permanent și să obțină note bune. Totul se întâmplă organizat, prin intermediul programului „Ucenic electrician“.
Copiii dobândesc nu doar noțiunile care le sunt absolut necesare pentru a profesa, ci învață și cum să lucreze ca o echipă, cum să comunice în diverse medii, cum să nu înceteze să caute noi provocări și să se dezvolte.
O relație simbiotică
În funcție de numărul de clase și de diversitatea calificărilor, un astfel de liceu are astăzi mai mulți parteneri din mediul economic, fiind singura modalitate în care elevii efectiv se pot pregăti adaptat la cerințele pieței.
„Școala face eforturi să țină pasul, pentru că operatorul economic are anumite pretenții în ceea ce privește curriculumul, dar și competențele pe care să le dobândească. Atunci când nu se întâlnește cererea cu oferta, operatorul alege să facă traininguri cu profesorii și, în același timp, să își exprime opțiunile pentru diferite pregătiri. Facem să se întâlnească cererea cu oferta“, explică prof. Purcăreanu care este astăzi poziția școlilor.
Partea teoretică, de care este responsabilă școala, trebuie să fie complet armonizată cu ceea ce se întâmplă în timpul perioadelor de practică, desfășurate la agentul economic.
„Învățământul profesional și cel tehnic nu mai pot să existe fără parteneriatele cu operatorii economici. Profesorii se descurcă până la un anumit nivel. Nici nu cred că ar trebui să se descurce singuri, pentru că, din moment ce pregătesc pentru o piață a muncii mai ales locală, este normal ca un copil să se pregătească în ceea ce noi numim work based learning (n.r. - învățarea însoțită de practică la locul de muncă)“, mai spune prof. Lucia Purcăreanu.
Dacă sistemul de educație încă măsoară calitatea actului educațional prin prisma rezultatelor școlare ale elevilor, școlile tehnice au de trecut și o altă probă. Un liceu ai cărui absolvenți își găsesc rapid locul pe piața muncii va atrage mult mai ușor viitorii elevi, sunt de părere profesorii.
Foștii elevi și experiențele lor plăcute, sau, din contră, neplăcute, cântăresc enorm în politica de recrutare a absolvenților de gimnaziu. În ultimii ani, și firmele partenere se implică în tot acest proces de recrutare, popularizând în rândul părinților pachetul de beneficii pe care îl oferă elevilor și participând la activitățile de promovare a ofertei școlare.
Se încarcă comentariile...
