Satu Mare: Cel mai greu an după '89

Satu Mare: Cel mai greu an după '89

Spitalul Judeţean se confruntă cu cel mai greu an de la Revoluţie încoace şi s-a îngropat în datorii. Instituţiile se zbat supravieţuind fără să ştie bugetul pe ultimul trimestru în cel mai greu an de după 1989.

Piaţa muncii, sistemul de sănătate şi cultura sunt cele mai afectate de recesiunea care a lovit economia. „Am redus salariile, nu ne mai permitem suficiente medicamente şi funcţionăm la minim, încercăm să reducem toate cheltuielile pentru a continua să avem activitate”, a declarat directorul Spitalului Judeţean Paula Mare. Instituţia estima un buget de 80.400.000 de lei, dar va trebui să se mulţumească cu cel mult 56.400.000 de lei. „Primii afectaţi de criza bugetară au fost angajaţii din spital, sute de oameni care au simţit criza prin faptul că şi-au pierdut o parte dintre sporurile salariale. Este cel mai greu an pentru spital, sărăcie fără precedent după 1989”, ne-a declarat Paula Mare.

Sătmărenii internaţi resimt şi ei criza. „Oamenii se plâng, dar am acumulat datorii, iar furnizorii nu ne mai dau medicamente. Am renunţat la idei precum reabilitare, instrumentar şi ne folosim de ce avem”, spune directorul spitalului. Datoriile faţă de furnizori au ajuns déjà la 7,7 milioane de lei şi nu se ştie cu exactitate când şi cum vor putea fi achitate. Singurele speranţe se leagă de rectificarea bugetară. „Speranţa moare ultima”, a mai spus directorul spitalului. Până la finele anului, Casa de Asigurări de Sănătate ar mai avea nevoie de 50 de milioane de lei pentru a încheia cu bine acest an.

Cultura la pământ

Instituţiile de cultură resimt acut minusurile bugetare. Site-ul Direcţiei pentru cultură prezintă zero manifestări pe lunile iulie şi august. Teatrul de Nord şi-a redus din amploarea activităţilor. Festivalul „Fără bariere”, subfinanţat, a fost scurtat de la 14 la 10 zile, iar teatrul, fără a avea acoperit necesarul de bani pentru salarii pe ultimul trimestru al anului, se descurcă cum poate.  „Ne ajutăm de încasările din bilete şi sponsorizări”, explică directorul instituţiei Andrei Mihalache. 

Muzeul suferă şi el. Mai mulţi angajaţi care au atins vârsta de pensionare au fost trimişi acasă, în condiţiile în care bugetul pe fiecare lună al instituţiei e cu o treime mai mic faţă de cel lunar din 2008. „Ne zbatem şi noi ca toată lumea, ca peştele pe uscat”, afirmă directorul Viorel Ciubotă.

Şi în Direcţia Generală a Finanţelor Publice, tot ce înseamna spor (pentru conducere şi membrii comisiilor interne) a dispărut din statele de plată. Liderul de sindicat, Gavril Cuzdriorean, rezumă criza. „S-a amânat salarul de merit şi prima de vacanţă până la relansarea economiei, iar pentru asta îi dau în judecată”, a spus Cuzdriorean.
Tichetele de masă pentru personalul contractual din finanţe s-au anulat şi ele, iar pe fondul crizei, angajările au fost blocate. Profesorii, afectaţi de bugetul de criză din învăţământ au anunţat deja proteste pentru cazul în care se vor opera concedieri.

Piaţa forţei de muncă se resimte şi ea. Cristian Sasu, directorul Inspectoratului Teritorial de Muncă  (ITM) a declarat că numărul contractelor de muncă încheiate în judeţ în primele şase luni ale anului a scăzut de la 80.000 la 72.000, iar cel al contractelor de muncă desfăcute au crescut cu 10%. „Oamenii nu-şi mai scimbă locul de muncă atât de uşor de frică. Criza i-ar putea lăsa şomeri, deci acceptă să lucreaze şi pe bani mai puţini”, explică directorul ITM.