Munţii Ţarcului mai cer tribut şi alte vieţi omeneşti

Alpiniştii i-au căutat pe soţii Gruia zile la rând

Patru dintre cei 30 de alpinişti plecaţi în căutarea tinerilor dispăruţi pe munte au văzut moartea cu ochii. Muntele ţine să demonstreze că nu i-a ajuns tributul luat şi cine îi calcă crestele nepregătit riscă să nu-i mai ajungă viu la poale.

Drama familiei Gruia se adânceşte de la o zi la alta. Părinţilor meteorologului şi soţiei acestuia le-a fost năruită şi cea mai mică speranţă că cei doi tineri ar mai putea fi în viaţă. Acestora le-a mai rămas o singură dorinţă: să-şi poată înmormânta creştineşte copiii dispăruţi în iadul de pe Muntele Ţarcu, în urmă cu 24 de zile. Nici măcar asta nu se va întâmpla prea curând, chiar dacă trupurile lor neînsufleţite au fost căutate zilnic.

Aproape de o nouă tragedie
Sensibili la suferinţa părinţilor celor doi dispăruţi, 30 de alpinişti din vestul ţării au uitat, pentru o vreme, de orice rivalitate şi ambiţie care îi macină şi au pus la cale un plan prin care să-i găsească pe tinerii înghiţiţi de viscol. „Ne-am mobilizat exemplar. Accesul s-a făcut în două ore, am fost 30 de alpinişti şi am lucrat profesionist. Cu toate acestea, nu e deloc uşor să găseşti acul în carul cu fân. Din păcate, nu am reuşit să găsim alte urme lăsate de cei doi şi am întrerupt căutările, pentru că ne expuneam şi noi unui risc prea mare. Dacă mai exista vreo şansă ca ei să fie în viaţă, era altceva”, spune alpinistul Cornel Galescu.

Speriaţi de viscol
Oamenii au încetat să-i mai caute pe soţii Gruia după ce au simţit pe pielea lor furia Ţarcului, care a fost la un pas să facă noi victime. „S-a pornit o avalanşă. Patru alpinişti au fost luaţi de viscolul puternic, deşi erau echipaţi cu tot ce trebuie. Condiţiile au fost cam aceleaşi din ziua tragediei. Ne-am făcut acum o idee şi mai clară a ceea ce se putea întâmpla. Nu merită, însă, să mai moară cineva şi am pus punct căutărilor”, a adăugat Galescu.