Petiţie pentru schimbarea Codului Silvic: „Ca să-i educi pe oameni despre natură trebuie să-i apropii de ea, nu să interzici accesul“

Din 2008, accesul în pădurile ţării este permis doar în zonele amenajate şi pe traseele marcate. Printr-o petiţie se militează pentru schimbarea Codului Silvic în acest sens.

Prin art. 54 din Codul Silvic, din 2008, accesul public în pădurile României este permis doar în zonele amenajate şi pe traseele marcate. Altfel spus, este restricţionat în peste 99% din pădurile ţării.

O campanie de strângere de semnături, pentru susţinerea unei petiţii care vizează schimbarea Codului silvic, a fost demarată de Asociaţia Kogayon, cea care a contribuit la înfiinţarea celui mai mic parc naţional din România: Buila - Vânturariţa, din judeţul Vâlcea. 

Campania „Vrem acces liber în pădure” a fost demarată în urmă cu o săptămână şi-şi propune strângerea a 10.000 de semnături prin care să se schimbe articolul menţionat. 

Petiţia vizează în principal introducerea în legislaţie a două reglementări: accesul pe jos să fie liber, pe răspunderea exclusivă a celui care vrea să se plimbe, cu asumarea conştientă a riscurilor, ca în orice activitate outdoor; iar accesul cu bicicletă să fie permis pe drumuri forestiere şi pe alte trasee stabilite.

Campania nu este deloc întâmplătoare. În 2008 şi 2015 au mai existat încercări ale societăţii civile, ale organizaţiilor de mediu şi sportive - outdoor, de a schimba acest articol, iar acum există un proiect de lege în Parlament, depus în luna martie, care urmăreşte schimbarea Codului Silvic, printre care şi articolul 54, referitor însă doar la amenajarea în pădure a traseelor şi potecilor pentru plimbare, alergare şi bicicleta.

Demersul civic susţinut de ministrul Mediului

Campania de strângere de semnături, a adunat încă din prima zi 6.500 de semnături, iar la trei zile de la publicare a depăşit 9.000, ceea ce demonstrează că oamenii sunt interesaţi de iniţiativă.

Între timp, la finele săptămânii trecute, pe data de 23 aprilie, iniţiatorii petiţiei, reprezentanţii Asociaţiei Kogayon au avut o întâlnire pe această temă cu ministrul Mediului, Costel Alexe, cu secretarul de stat Gelu Puiu, consilieri şi funcţionari ai ministerului. 

Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor s-a arătat în favoarea acestei schimbări printr-o declaraţie postată pe pagina sa de socializare: „În principiu susţin acest demers civic, pentru că nu mi se pare normal ca accesul în pădure să fie interzis, dar în acelaşi timp, în calitate de administratori ai fondului forestier, trebuie să ne gândim la siguranţa şi protecţia celor care se aventurează în pădure. Va trebui astfel să avem o discuţie detaliată despre asumarea răspunderii pentru cei care intră în pădure, deoarece pot exista anumite riscuri, despre pădurile aflate în proprietate privată, dar şi despre restricţiile în zonele în care se desfăşoară lucrări silvice. Însă pentru acestea din urmă nu cred că putem discuta despre recreere, pentru că avem acolo în vigoare norme de protecţia muncii.... Transparenţa şi dialogul sunt doi piloni esenţiali în relaţionarea cu cetăţenii, cei mai buni şi eficienţi avertizori publici, dar totodată şi principalii beneficiari ai programelor pe care noi, ca autoritate publică, le implementăm”, a explicat ministrul Costel Alexe.

De 12 ani, iubitorii muntelui, amendaţi fără sens

În mediul online, unde a fost promovată iniţiativa, reacţiile au fost pro şi contra. De aceea, l-am rugat pe Florin Stoican, preşedintele Asociaţiei Kogayon, care este şi preşedinte al Asociaţiei Parcului Natural Văcăreşti şi unul dintre cei trei Ashoka Fellows din România, să aducă mai multe clarificări, în privinţa obiecţiilor ridicate de către cei care consideră că iniţiativa nu-şi are rostul.

Astfel am aflat că iniţiativa porneşte de la problemele pe care le-au întâmpinat în ultimii 12 ani iubitorii muntelui, care s-au trezit că sunt amendaţi din cauza unei legi fără sens: „Şi eu am fost oprit şi luat la întrebări de pădurari mai... zeloşi, ca să-i numesc aşa. Ştiu foarte mulţi oameni care au fost intimidaţi, ameninţaţi şi alungaţi de către personal silvic în baza acestui articol. Sunt multe cazuri în care cei de la ocoale ară potecile pentru a alunga bicicliştii şi plimbăreţii. Am prieteni alpinişti care chiar au fost amendaţi fiindcă au fost găsiţi în afara traseelor marcate. Toţi oamenii ăştia, care iubesc natura si merg foarte des prin pădure, pot deveni aliaţi ai pădurarilor oneşti care se luptă cu nemernicii care strică prin pădure”, explică activistul de mediu de ce este nevoie de schimbarea legislaţiei. 

Cu toate acestea, Stoican recunoaşte că în multe alte cazuri interdicţia a fost şi este imposibil de aplicat, fiindcă supravegherea permanentă a tuturor pădurile este o „misiune imposibilă”. Dar, în acest mod, spune acesta, s-a lăsat loc de aplicare discreţionară a măsurilor de limitare a accesului public, fapt care de-a lungul a peste un deceniu a creat conflicte inutile între administratorii silvici şi cel public. Pentru că problema nu este lipsa reglementării, ci neaplicarea ei.

Spre exemplu, în ariile protejate accesul în afara traseului este interzis, amenda ajungând până la 6.000 lei. „O aberaţie ce trebuie schimbată”, consideră Stoican care o găseşte nu numai „neaplicabilă”, ci o consideră drept un „instrument de umflat muşchii şi amendat pe câte unul care te sâcâie cu vreo sesizare”.

Păreri contra: „Incendiul, pericolul major”

Unii internauţi s-au arătat împotriva iniţiativei susţinând că schimbarea legii n-ar face altceva decât să dea frâu liber persoanelor certate cu legea şi bunul simţ, dar şi că ar comporta riscuri privind interacţiunea omului cu animalele sălbatice şi cu natura în general. 

„Cred că această sintagmă "liber în pădure" este o ironie sau o glumă. Cine nu a avut acces în pădure?

Se poate vedea: după munţii de gunoaie adunate de către personalul silvic, după accidentele prin pădure a teribiliştilor cu ATV-uri şi cu motociclete de cross, după rămăşiţele animalelor care au fost vânate seara şi tranşate in grabă, după panourile de identificare rupte din parchetele în care se exploatează masa lemnoasă, după numărul de pene făcute prin varii metode (scoabe, scânduri cu cuie, cartofi cu cuie) la utilajele şi maşinile personalului silvic, după numărul de pădurari bătuţi, după cum arată solul din pădure după ce trece o ceată de 30 de "oameni" cu sapele în căutarea de trufe” sau „Vor fi mai multe gunoaie aruncate în păduri, mai multe incendii, mai multe lemne furate, apoi vor da vina pe dumneavoastră: că de ce aţi aprobat accesul liber al oricui oriunde şi oricând în păduri” sau „Gunoiul este un pericol minor pentru pădure. Pericolul major îl reprezintă incendiul. Iar dacă ţinem seama de infrastructura redusă a drumurilor de acces şi de lipsa surselor de apă, puteţi realiza că o neglijenţă, aparent minoră, poate distruge pădurea, implicit fauna, pentru zeci de ani”, sună în mare opiniile celor care nu cred în beneficiul schimbării legislaţiei.

Păreri pro: „Motorizaţii nu au ce să caute în pădure”

Florin Stoican crede însă că: „Rolul demersului nu este acela de a nu mai exista bariere. Ele trebuie să rămână, fiindcă motorizaţii nu au ce căuta în pădure. Rolul e să te poţi plimba pe jos prin pădure, inclusiv unde nu ai trasee, ci doar poteci şi cu bicicleta pe drumuri şi poteci”.

Şi în cadrul petiţiei se menţionează că „accesul liber nu înseamnă că se poate intra oricând şi oriunde în pădure şi mai ales că se poate face orice”, dar şi că „pentru aruncat gunoaie, campare, aprinderea focului, distrugeri, exista reglementări şi amenzi care trebuie înăsprite şi mai ales aplicate”.

În plus, iniţiatorii precizează că „turismul motorizat şi competiţiile sportive nu au ce căuta în pădure, ci în zone special amenajate”, şi susţin că „în ariile naturale protejate, nevoile de conservare şi legislaţia actuală permit în continuare impunerea anumitor restricţii”.

Legat de gunoaiele din pădure, reprezentantul Kogayon este de părere că acestea există pentru că „unii sunt needucaţi, şi pentru că unii, printre care şi pădurarii, nu-s în stare să îi amendeze când o fac. Şi nu e deloc normal ca pentru aceştia să se interzică accesul în pădure celor care ştiu să se comporte în natură”. 

Există soluţii împotriva unor astfel de derapaje, amintesc iniţiatorii, doar că acestea nu sunt puse în aplicare: „Ar fi suficient ca autorităţile, inclusiv cele silvice, să facă razii câteva săptămâni la rând, în locurile unde e îmbulzeală de „grătaragii”, să aplice amenzile mari existente deja în multe legi pentru aruncat gunoaie, gălăgie, distrugeri, foc aprins unde nu trebuie, campat în loc nepermis, spălat maşina în râu, jumulit flori şi multe altele, să mediatizeze acest lucru, să se facă vâlvă şi să vezi ce se potolesc cei din cauza cărora oamenii normali nu pot să meargă în pădure...”

În ceea ce priveşte riscurile la care se pot expune cei care ajung în pădure, activistul de mediu spune că acestea există şi în alte locuri: „De exemplu, zonele stâncoase, golul alpin, unde nimeni nu interzice accesul. Şi pe-acolo sunt urşi. Cine merge în natură îşi asumă şi riscuri, altfel nu se dă jos din pat... Apoi, accidente, rătăciri şi intervenţii sunt incomparabil mai multe în zona alpină decât în pădure unde riscurile-s mai mici. Plus că statul, din pacate, nu cheltuie, fiindcă mare parte dintre salvamontişti sunt voluntari, care-şi cumpără singuri echipamentul.”

Schimbarea legislaţiei i-ar determina pe iubitori de natură să fie mai vigilenţi

Iniţiativa celor de la Kogayon nu este singulară. În toate ţările civilizate, accesul pe jos sau cu bicicleta prin păduri nu este îngrădit, ci doar al vehiculelor motorizate. În ţări precum Germania, Suedia, Franţa, Elveţia, Norvegia, Finlanda etc. accesul public pedestru este permis în pădure, în cazul unora chiar prin Constituţie, fără să se specifice undeva de trasee.

De altfel, iniţiatorii sunt convinşi că schimbarea legislaţiei în acest sens ar determina un ajutor în plus din partea iubitorilor de natură în depistarea fărădelegilor din pădure: „Vor invada netul cu poze când vor vedea ilegalităţi. Dacă ne pasă, vom face asta, vom deschide lumii pădurile noastre. Ca să-i educi pe oameni despre natură trebuie să-i apropii de ea, nu să le interzici accesul”.