FOTO Relaţia dintre o regizoare româncă şi un faimos scriitor francez: „N-avem bani, dacă vrei te cazăm la mama, găteşte bine“
0
O frumoasă prietenie din care a rezultat o excelentă relaţie de colaborare profesională avea să înceapă în urmă cu două decenii, avându-i ca protagonişti pe regizoarea româncă Chris Simion-Mercurian şi pe renumitul scriitor francez Pascal Bruckner.
Râmnicu Vâlcea a găzduit în mai 2019 evenimentul cultural al anului - premiera mondială a primei piese de teatru a unuia dintre cei mai cunoscuţi şi mai bine vânduţi scriitori francezi ai momentului - Pascal Bruckner, care a avut loc chiar în prezenţa autorului.
Pionul principal în această poveste a fost regizoarea Chris Simion-Mercurian, la insistenţele căreia Bruckner a scris piesa pentru „Griviţa 53”, teatrul independent coordonat de artista română.
„În urmă cu 3 ani i-am sugerat să scrie teatru, pentru că scrie foarte bine dialog. La vremea respectivă nu se vedea a fi dramaturg. Într-o lună de zile m-am trezit pe email cu prima lui piesă de teatru – «Crăciunul preşedintelui», poate una dintre cele mai bune piese de teatru pe care eu le-am citit până în momentul acesta. Şi citesc un pic dramaturgie. I-am spus-o şi lui – cred că scrie mai bine teatru, decât scrie eseu sau proză”, a povestit tânăra regizoare, acum în vârstă de 41 de ani.
Cu ocazia prezenţei la Vâlcea, cei doi au povestit despre frumoasa relaţie de prietenie care-i leagă şi care a început în urmă cu două decenii, pe când Chris încă era pe băncile facultăţii.
„A început ca un basm”
„Totul a început ca un basm”, rememorează Chris Simion-Mercurian. „Cum marile mele idei sunt etichetate ca fiind o nebunie sau o chestie utopică, după care realizez, de fapt, că important este să visezi la ceva... A început în 1999 când eram studentă şi i-am citit o carte, «Copilul Divin», care mi s-a părut cel mai bun roman al lui din tot ce a scris până în momentul acesta”.
De la prima carte, s-a ajuns la primul spectacol regizat de Chris: „L-am dramatizat, mi-am dat examenul cu el în facultate. Profesorul de literatură a teatrului universal era la acea vreme directorul Teatrului de Comedie. Se dezvolta pe atunci un laborator pentru tinerii regizori. I-a plăcut atât de mult exerciţiul nostru de la şcoală, încât ne-a sugerat să-l transformăm într-un spectacol. Aşa l-am şi dus pe scena Teatrului de Comedie: cu hainele de acasă. Era improvizat, cu scenografia făcută de profesoara noastră de scenografie din institut”.
„N-avem bani, suntem studenţi, dar dacă vrei te cazăm la mama, găteşte bine”
Şi poate nu s-ar fi întâmplat nimic între cei doi, dacă regizoarei nu i-ar fi venit ideea „năstruşnică” de a-l invita pe autor la premieră, idee în care, aşa cum avea să recunoască mai târziu, nu a crezut nici ea că are şanse să se materializeze: „Le-am spus că vreau să-l chem pe autor. În ´99, să-l inviţi pe Bruckner în România era un adevărat SF. Era aproape inabordabil. Şi cu toate acestea, i-am scris o scrisoare pe adresa editurii din Franţa. I-am scris cam aşa: eu sunt cutare... din România, Europa de Est, am făcut asta... te invităm la premieră. N-avem bani de transport, cazare, masă. Suntem studenţi, dar ne-ar bucura enorm să fii cu noi aici. Dacă vrei, te cazăm la mama, găteşte bine...Şi cam aşa a fost scrisoarea respectivă”, îşi aminteşte Chris râzând, conştientă de cât de comic pare acum totul privind în urmă.
„L-am invitat, a spus că vine, dar nu cred că va veni”
Iar ce a urmat avea să o surprindă şi pe ea, legat de omul care i-a marcat cariera: „A răspuns cam în două săptămâni. Până nu l-am văzut în sală, la conferinţele de presă spuneam: l-am invitat, a spus că vine, dar nu cred că va veni. Şi a venit. Şi a fost dragoste la prima vedere! A fost omul care, după ce s-a terminat spectacolul, mi-a spus: tu trebuie să-ţi faci o trupă a ta, un teatru al tău. Am spus: omul ăsta e nebun, cu teatrul lui!... După un an de zile, am început să văd lucrurile cum mi le sugerase el. Franţa este una dintre ţările reper pentru mine la nivel de teatru independent. Teatrul privat funcţionează acolo ca sistem perfect”, mai spune regizoarea recunoscând că „cei 20 de ani de lucru cu el m-au sprijinit foarte mult să susţin mişcarea independentă din România şi să fac tot ce mi-a stat în putere să contribui la ce a devenit astăzi teatrul independent”.
Promotoarea mişcării teatrale independente din România
Ca o paranteză, pentru cei care nu ştiu, Chris Simion-Mercurian este cea care a iniţiat, printre altele, „Primul teatru construit împreună”, cunoscut drept proiectul „Griviţa 53” sau şi mai simplu „G 53”, precum şi Festivalul Undercloud. Compania D’AYA, înfiinţată tot de ea, în urmă cu aproape două decenii, a apărut în urma discuţiei de care pomenea la prima întâlnire cu scriitorul.
Astfel, s-au pus bazele unei mişcări teatrale independente, al cărei preşedinte onorific este Pascal Bruckner. Terenul „Primului teatru construit împreună”, din Calea Griviţei 53, de aici şi denumirea, este cumpărat cu banii obţinuţi din vânzarea casei bunicii ei.
Chris Simion-Mercurian recunoaşte, de asemenea, fără să ezite, importanţa pe care a jucat-o scriitorul francez în cariera ei profesională: „În cei 21 de ani de când fac teatru, unul dintre personajele principale ale carierei mele este scriitorul francez Pascal Bruckner, cu care colaborez din 1999. Am lucrat pe patru dramatizări făcute de mine după romanele lui. S-a ataşat foarte mult de propunerile mele ca regizor.”
Primul spectacol regizat de Simion, după romanul lui Bruckner, a făcut înconjurul lumii
Când vine vorba despre cum s-au cunoscut, Pascal Bruckner recunoaşte că a uitat, apoi ajutat de Chris şi-a amintit parţial: „Prima întâlnire? Nu-mi mai amintesc foarte exact, mai uit... Poate printr-un telefon, poate printr-o scrisoare un pic năstruşnică, nu existau reţele de socializare pe atunci, trebuia să scriem... Am primit o scrisoare pe care am citit-o cu plăcere, dar şi cu un anumit scepticism. Chris a insistat şi, încetul cu încetul, am început să ascult”.
În schimb, şi-a amintit perfect că primul spectacol al lui Chris Simion-Mercurian a făcut înconjurul lumii: „A fost făcută o piesă cu «Copilul Divin» şi, datorită acelei piese, a obţinut ”adeziunea”. Toţi actorii şi actriţele aveau vârsta copiilor mei. Piesa era foarte nostimă. Îmi amintesc că a făcut înconjurul lumii, a fost jucată şi în India.Cred că era prin 2003, eram la Calcutta şi mi s-a vorbit despre piesa lui Chris. Am fost de-a dreptul fascinat. Aşa ne-am cunoscut...”, mai spune scriitorul francez afirmând şi că „doresc ca România să aibă cât mai multe Chris Simion”, exprimându-şi astfel aprecierea deosebită pe care o are pentru regizoarea româncă.
Se încarcă comentariile...
