Cum s-a ales un lider al Bisericii Ortodoxe Române cu eticheta de „Patriarhul Roșu”. Lucruri puțin știute despre acesta
0Sunt mulți specialiști români renumiți ori reprezentanți ai bisericii care consideră că celui mai longeviv patriarh al României, Justinian Marina, i s-a pus pe nedrept etichetarea de „Patriarhul Roșu”, în realitate acesta fiind un salvator a credinței și bisericilor.
Printre cei care cred că memoria Patriarhului Justian Mariana (1901 – 1977) - ajuns în această poziție pe vremea comuniștilor, deși a fost căsătorit și a avut copii – merită o reparație morală se numără și directorul Direcției de Cultură Vâlcea, prof. dr. Florin Epure. Nu este singurul care îl consideră drept „patriarh providențial”, nicidecum unul aservit comuniștilor.
Academicieni precum Zoe Dumitrescu Bușulenga, Dinu C. Giurescu, Constantin Bălăceanu Stolnici, ori mitropolitul Bartolomeu Anania, Patriarhul Teoctist, arhimandritul Arsenie Papacioc l-au considerat „salvator al Bisericii Ortodoxe Române”, mai ales într-o epocă de persecuție maximă, manifestată în special în perioada 1948–1955.
„I s-a pus pe nedrept eticheta de „Patriarhul Roșu”. A fost salvatorul bisericii”
„Este un patriarh contestat și controversat: unii îl condamnă că a adus biserica pe linia Partidului Comunist Român și că a adoptat propaganda comunistă, alții îl văd ca pe un patriarh în vremuri de restriște care a păstrat Biserica Ortodoxă Română și ritualul ortodox, salvând și a construind lăcașuri de cult. Aș zice că a fost omul providențial pentru momentul acela, ca biserica să nu fie surclasată de politicul care voia să o subjuge și să o folosească în interese propagandistice”, a explicat istoricul Florin Epure, referindu-se la perioada 1948 – 1977, în care Justinian Marina a fost patriarh și amintind că în acea perioadă s-au ținut slujbe, s-au făcut botezuri, nunți și înmormântări.
Pe de altă parte, a recunoscut și ce anume a dus la faima sa controversată: „Ungerea lui a fost făcută în cadrul Partidului Comunist Român. Așa erau vremurile. Cred eu că i s-a pus pe nedrept eticheta aceasta de „Patriarhul Roșu” cu referire la apropierea sa de comuniști. Dar trebuie să înțelegem că nu puteai la acea vreme să te opui. Nimeni nu a putut, nici Regele Mihai, care a trebuit să abdice în 1947 și să părăsească țara. Pentru acele vremuri era nevoie de acest patriarh”.
Istoricii care militează pentru repararea memoriei Patriarhului Justinian amintesc că pactul făcut de acesta cu puterea, deranjant pentru mulți, există în tradiția bisericii bizantine încă de la începuturile acesteia. Legătura dintre împăratul Bizanțului și Patriarhul Constantinopolului, ori între cel din urmă și sultanii turci era recunoscută. Imediat după cucerirea Constantinopolului de către Mahomed al II-lea, s-a realizat un pact care durează până în zilele noastre și datorită căruia bisericile ortodoxe au putut funcționa pe teritoriul otoman, în limitele stabilite.
„Legătura între biserică și puterea laică este o veche idee, preluată și dezvoltată de Patriarhul Justinian Marina spre binele bisericii ortodoxe. A putut să țină piept presiunii anti-religioase”, au mai menționat istoricii.
Cum au ajuns un stat ateu, iar un altul a ucis și deportat sute de mii de clerici
Ca prim argument al acestei idei de „salvator al bisericii” este amintit contextul istoric care se urmărea înlocuirea creștinismului cu doctrina marxist – leninistă și distrugerea elitei intelectuale. Context în care alte state învecinate au avut profund de suferit.
Spre exemplu, în Moscova, după al Doilea Război Mondial erau mai puține biserici decât în București, iar în anii ´80 aveau mai puțin preoți decât în România. Aici au fost omorâți și deportați sute de mii de clerici, demolate biserici, moaște profanate etc..
Albania, pe de altă parte, a fost prima țară din lume care s-a declarat, prin Constituție, drept stat ateu – bisericile fiind distruse, transformate în grajduri, săli de cinematograf, de sport etc., niciun preot nu a mai fost lăsat să oficieze slujbe, timp de zeci de ani.
„Abilitatea sa de a se strecura printre evenimentele politice a reprezentat șansa pe care Dumnezeu a dăruit-o bisericii române spre a putea traversa cea mai grea perioadă a regimului comunist cu pierderi și compromisuri minime. Toată păstoria de aproape trei decenii a Patriarhului Justinian Marina stă sub semnul providenței”, menționa mitropolitul Bartolomeu Anania, la împlinirea a unui secol de la nașterea patriarhului.
De la învățător și preot de mir la patriarh
Nu mulți sunt cei care cunosc faptul că Justinian Marina s-a născut la 22 februarie 1901 în satul Suiești din comuna Stănești, județul Vâlcea, sub numele de Ioan Marina. Cel care i-a schimbat numele a fost chiar Patriarhul Nicodim.
Înainte de a deveni patriarh, a fost mai întâi învățător la țară, apoi preot de mir la Băbeni - Vâlcea unde și preda și era cunoscut drept „popa Marina”, iar ulterior la o biserică din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea.
A urmat Facultatea de Teologie, a predat și a fost director al Seminarului Teologic din Râmnicu Vâlcea.
„S-a ridicat de jos, tatăl agricultor, mama casnică... Soția sa Lucreția a murit de tânără, avea 27 de ani. A rămas văduv, la 34 de ani, cu doi copii, iar acest lucru i-a permis ulterior să intre în lumea monahală și să ajungă, ceea ce probabil nici nu s-a gândit vreodată, întâiul stătător al Bisericii Ortodoxe Române”, a mai menționat istoricul vâlcean.
Printr-o conjunctură mult disputată, l-a cunoscut pe Gheorghe Gheorghiu Dej, pe când era preot la Râmnicu Vâlcea. Acesta tocmai evadase din Lagărul de la Târgu Jiu. Mulți susțin că ascensiunea sa fulminantă i se datorează acestuia, alții o pun pe seama legăturii cu Petru Groza. Dar acest aspect face subiectul unui alt material pe această temă. Cert este că a fost nevoie ca episcopul de la Iași de la acea vreme să fie forțat să se pensioneze, pentru ca preotul Marina să-i ia locul și de aici să plece în scaunul patriarhal.
Mii de biserici salvate, sute nou-construite, într-o epocă de persecuție
Un alt argument în favoarea patriarhului Justinian Marina îl reprezintă numărul mare de biserici străvechi salvate de la pierire, ori alte noi edificate din temelie, de-a lungul carierei sale îndelungate, precum biserica maramureșeană din Suiești – Vâlcea sau Biserica lui Horea din Albac - de la Olănești, ambele strămutate în Oltenia, ori mănăstirile de la Radu Vodă, din Prahova unde există o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, de la Ciorogârla, Slobozia, ori Crucea lui Leon Vodă și multe altele.
În timpul său au fost tipărite nenumărate cărți și construite peste 300 de biserici, reparate sau restaurate aproximativ mai bine de 2.300, dintre care 1.000 de monumente istorice - 128 fiind mănăstiri, schituri și așezăminte monahale.
Chiar și mănăstirile care n-au mai funcționat au fost transformate în muzee, fiind protejate pentru a supraviețui până în zilele noastre. De altfel, patriarhul Marina a protestat împotriva închiderii mănăstirilor, motiv pentru care a și avut domiciliu forțat la Dragoslavele.
„A fost un colaborator incomod pentru comuniști, reiese din arhiva Securității”
„Când vorbim despre monumentele importante salvate, putem să trecem cu vederea tot ce se spune împotriva Patriarhului Justinian Marina. Din documentele de arhivă ale Securității reiese că a fost un colaborator incomod pentru comuniști, care era permanent filat. Acest lucru probează clar, cu documente, că nu mergea pe linia partidului”, a mai precizat prof. dr. Florin Epure.
În plus, mulți dintre foștii deținuți politici și-au găsit adăpost și sprijin la umbra bisericii, patriarhul oferindu-le locuri de muncă pe măsura pregătirii lor, fapt ce nu a trecut neobservat de Securitate.
„Nu doar că nu a fost Patriarhul Roșu, dar a iubit cu toată ființa Biserica și a apărat-o! Sub presiunea celei mai grele perioade a epocii comuniste din România a dat dovadă de discernământ, traversând o epocă de persecuție maximă – mărturie fiind moștenirea lăsată!”, a mai precizat directorul Direcției Cultură Vâlcea, prof. dr. Florin Epure.
Se încarcă comentariile...
