Ploieşti Triaj, cartierul dintre şine FOTOGALERIE

La Triaj aproape că-i mai uşor de ajuns cu trenul decât cu maşina

60-70 de familii de ploieşteni din Triaj trăiesc izolate de restul oraşului, într-un cartier construit de CFR cu aproape un secol în urmă şi abandonat

În vreme ce ploieşteanul de rând îşi calculează costurile la întreţinere sau gaze şi îşi pune bani deoparte pentru abonament RATP sau cauciucuri de iarnă, ploieştenii din cartierul Triaj au cu totul alte ocupaţii în aceste zile. Ei îşi completează proviziile de lemne pentru iarnă şi fac ultimele lucrări pentru a se asigura că acoperişurile blocurilor în care stau vor rezista frigului şi ninsorilor. Lucrare nu tocmai uşoară, în condiţiile în care imobilele au peste 100 de ani vechime, din ce ne povestesc bătrânii cartierului.

Triajul este situat la periferia oraşului, peste calea ferată, la câţiva kilometri de cea mai apropiată zonă locuită. Este atât de departe încât, prin comparaţie, cartierul Mitică Apostol pare semicentral. În Triaj nu există canalizare, reţea de alimentare cu apă curentă sau gaze, drumurile de acces sunt pline de noroaie, iar blocurile stau să cadă. Accesul auto se face prin două şosele, ambele neasfaltate şi pline de hârtoape. Amândouă fac legătura cu tronsonul de DN1 care se suprapune Centurii de Vest a Ploieştiului. Numai că, între drumul naţional şi cartier se întind câţiva kilometri de şosea care şerpuieşte prin câmp, printre copaci uscaţi şi conducte, pe de o parte, respectiv alţi kilometri de şosea care merge paralel cu şinele de tren până aproape de comuna Brazi, pe de altă parte. Mulţi dintre localnici aleg să meargă în oraş cu trenul.

Click pe imagini pentru FOTOGALERIE

Îşi doresc măcar un drum

Uliţa care duce la Brazi este inutilizabilă. Drumul este impracticabil, din cauza gropilor rămase în urma firmei care s-a ocupat, recent, de modernizarea căii ferate. Nici cea de-a doua cale de acces nu se prezintă în condiţii mult mai bune, situaţia fiind salvată de localnici, care se mai descurcă, din când în când, să aducă pietriş şi să astupe, temporar, gropile.

În cartier sunt cinci blocuri cu parter plus două etaje, construite de CFR cu foarte mulţi ani în urmă. În ultimii ani, în jurul lor au mai apărut coteţe, garaje şi apoi câteva case, construite tot de rude ale locatarilor de la blocuri.

De un an şi ceva, localnicii au rămas şi fără alimentarea cu apă. Reţeaua venea de la depoul CFR din oraş, însă conducerea companiei a întrerupt furnizarea.

„Era o rampă de lansare pentru Ploieşti"

„Am lucrat 35 de ani la CFR, din 1969. Aici am ajuns în '86, era o rampă de lansare. Oamenii stăteau cu chirie câţiva ani, apoi primeau, prin sindicat, apartamente în Ploieşti, lângă depoul de la Gara de Sud. A venit Revoluţia şi n-am mai prins. După Revoluţie, CFR-ul nu se mai ocupa de nimic, nu repara nici măcar o sobă de teracotă, aşa că i-am dat în judecată şi am câştigat dreptul de a deveni proprietarii apartamentelor. Trăim, acum, cam în aceleaşi condiţii ca atunci, mari progrese n-a făcut acest cartier. CFR-ul a tăiat apa. Ne pusese condiţie să plătim un preţ colosal pe metru cub, de zici că era vin sau bere. Am ales cu toţii să punem pompe cu hidrofoare. Cartierul are peste 100 de ani vechime, casele au fost construite când a fost mutată aici gara. Se povesteşte că toată această zonă era o groapă de la o balastieră", ne-a mărturisit Nicolae Popescu.

„Avem o mare problemă cu câinii, nu ştim de unde tot apar. Sunt nişte haite periculoase. În plus, ne chinuim foarte mult cu naveta, mai ales de când CFR-ul a redus numărul de trenuri care opresc aici. Primăria a pus la dispoziţie un autobuz care circulă de câteva ori pe zi, însă numai de luni până vineri", ne-a povestit şi Gheorghe Olteanu, un alt localnic.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!