Zece citate celebre rămase de la Petre Ţuţea. Cum vedea filosoful relaţia omului cu Dumnezeu: „Geniul este văr primar cu idiotul“
0
Petre Ţuţea a rămas în conştiinţa românilor prin vorbele de duh memorabile, cele mai multe legate de spiritualitate.
Volumul „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea” publicat de Editura Humanitas în 2009, surprinde în paginile sale sclipiri din gândirea filosofului redescoperit de români în primii ani de după revoluţie.
Vă prezentăm alăturat zece citate care au devenit celebre şi după mediatizarea de care Petre Ţuţea a avut parte în ultima parte a vieţii.
- „În faţa lui Dumnezeu, geniul este văr primar cu idiotul“
- „Dumnezeu este creator, iar omul imitator“
- „Acum, mai la bătrâneţe, pot să spun că fără Dumnezeu şi fără nemurire nu există adevăr“
- „Trebuie să ne golim de prea plinul Eu, ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu“
- „Toate formele de stânga violează cotidian ordinea naturală a lui Dumnezeu“
- „Să te autodispreţuieşti zilnic, pentru ca în golul lăsat în tine să poată intra Dumnezeu“
- „Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea“
- „Eu cred că războiul nu e făcut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumnezeu. Cum ne dă şi cutremure, ne dă şi război“
- „Principiul egalităţii, pe care-l vehiculează democraţii din lume, funcţionează în mod real numai în religie, fiindcă numai religia creştină consideră oamenii egali în faţa lui Dumnezeu“
- „În faţa lui Dumnezeu nu există genii, Dumezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni“
Petre Ţuţea s-a născut pe 6 octombrie 1902 în satul Boteni (Muscel) în familia unui preot. Urmează liceul Neagoe Basarab din Câmpulung şi liceul Gh. Bariţiu din Cluj, apoi cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj; studiază formele de guvernământ la Universitatea Humboldt din Berlin; va deveni, în urma studiilor universitare, doctor în drept administrativ. Publică articole diverse şi studii de economie şi politică în presa anilor 1930, cu precădere în Cuvântul condus de Nae Ionescu. Este un apropiat al acestuia, ca şi al lui Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran ş.a.
După o perioadă de simpatii de stânga, devine simpatizant al micării legionare, dar nu şi înscris în mişcare, iar în septembrie 1940 ajunge înalt funcţionar la Ministerul Economiei Naţionale în guvernul naţional-legionar. Sub regimul comunist face 13 ani de închisoare politică în anii 1948-1953 şi 1956-1964. După eliberarea din puşcărie continuă să fie persecutat de Securitate, care îi confiscă o serie de manuscrise (printre care Tratatul de antropologie creştină, ce i se va restitui după 1989). Trăieşte înconjurat de tineri din boema bucureşteană a vremii şi publică sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, în revistele şi almanahurile Uniunii Scriitorilor.
Moare la Bucureşti în 3 decembrie 1991, după ce este „redescoperit“ de tinerii generaţiei post-1989 şi se bucură de o scurtă perioadă de notorietate dublată de o intensă mediatizare.
Se încarcă comentariile...
