PORTRET: Suho Ma Bill este micuţul coreean premiant la limba română

Suho Ma Bill s-a născut în Coreea de Sud într-o familie de oameni de afaceri. Primele cursuri din învăţământul primar le-a făcut în China. De la început, copilul s-a străduit să demonstreze că poate avea rezultate bune la învăţătură.

„Am învăţat abecedarul limbii române în vara lui 2008, înainte de a mă înscrie la şcoală. Învăţătoarea îmi explica în engleză cum se scrie şi ce înseamnă fiecare cuvânt”, spune copilul. Bill a reuşit să se adapteze în timp record la noile cerinţe şi a trecut cu brio evaluarea de intrare în clasa a II-a.

Premiat la gramatică

De la început, copilul s-a străduit să demonstreze că poate avea rezultate bune la învăţătură. Pentru a se perfecţiona, elevul a inventat un sistem ingenios de învăţare. La finalul fiecărei săptămâni de şcoală, el făcea rezumatul materiilor şi îi preda cursurile fratelui său mai mic. „Nu am avut mereu succes, pentru că frăţiorul meu nu se concetrează prea mult timp, preferă să se joace”, explică Bill. Atunci, copilul s-a hotărât să lanseze un concurs. „După ce terminam orele, mă duceam acasă şi formulam întrebări din ce am învăţat. Apoi, cu sprijinul învăţătoarei, organizam întreceri în clasă”, povesteşte elevul. Cu fiecare oră de curs care a trecut, Bill a prins din ce în ce mai mult curaj şi a început să participe şi la concursuri. Piatra de hotar a fost concursul naţional de gramatică şi ortografie a limbii române.

„Am participat la insistenţele învăţătoarei, dar după ce a început concursul, mi-am dat seama că nu sunt probe dificile”, explică băiatul. Copilul a trebuit să sublinieze greşelile din texte, să le înlocuiască cu forma corectă, să rescrie texte în forma logică şi să folosească în mod corect sinonime, antonime şi omonime. El a obţinut 85 de puncte din 100 posibile, rezultat deosebit pentru un coreean care a învăţat limba română acum doi ani.

Pasionat de pian

În afara şcolii, Bill şi-a dedicat timpul pasiunii pentru pian. Copilul ia lecţii de două ori pe săptămână şi a ajuns după luni bune de practică să cânte şi în public. Cel mai greu lucru a fost să înveţe fără să aibă un pian acasă. „Pentru a fi sigur că nu uit şi pentru a-mi exersa mâinile, îmi cântam melodia în cap, cu partitura în faţă şi îmi imaginam că masa este de fapt un pian. Aşa că îmi încălzeam degetele pe tăblia mesei”, spune copilul. „Pianul pentru mine este o mare bucurie. Nu vreau să fac performanţă, vreau să cânt pentru sufletul meu”, adaugă Bill.

Întrebări şi răspunsuri
Ce vrei să te faci când vei fi mare?
Ezit între profesor de matematică şi bucătar. Mi-ar plăcea foarte mult să predau. În acelaşi timp, îmi plac bucătarii care fac demonstraţii la televizor. Asta mi-ar plăcea să fac.

Ţi-a plăcut mai mult în China, sau în România?
În China nu mi-a plăcut. Învăţătoarele sunt mult mai exigente decât aici şi te pedepsec pentru orice.

Ai descoperit ceva deosebit în tradiţiile româneşti?
Pe Moş Crăciun şi colindele. La noi Moş Crăciun nu vine mereu. Şi nu obişnuim să colindăm.

Ce-i place
Bill spune că-i place muzica românească, în special Andrii Popa, Haiducii şi imnul naţional. Mănâncă cu poftă sarmale, supă de cartofi şi şniţele. Îi place să se joace pe calculator. Îi place istoria pentru că învaţă despre împăraţi şi regi.

Ce nu-i place
Lui Bill nu-i plac oamenii invidioşi, gălăgioşi, care se ceartă. Nu-i plac brânza şi caşcavalul. Nu mănâncă mămăligă. Nu-i place vara pentru că e prea cald.

Profil
Născut. 8 august 2000.
Studii. Clasa a IV-a, Seminarul Greco-Catolic.
Familie. Un frate mai mic, Eric.