Iaşi: Oamenii Operei de la Iaşi, în spectacole extraordinare

Iaşi: Oamenii Operei de la Iaşi, în spectacole extraordinare

La strălucirea din trecutul teatrului liric au muncit sute de angajaţi.

De la muncitorii care cărau tone de decoruri, până la directorul Goia şi la artistul emerit Nicolae Herlea, toţi îşi investeau energia şi talentul pentru încântarea publicului ieşean.

Deceniile Operei Naţionale Române de la Iaşi au fost iluminate de voci puternice, de administratori talentaţi, oameni a căror viaţă s-a confundat adesea cu cea a instituţiei. Munca lor însemna măreţia Operei. Fiecare membru al echipei îşi asuma responsabilitatea. 

În absenţa câtorva personalităţi, Opera nu ar fi avut succes la Iaşi, dar şi prin ţară. Oraşele Moldovei au fost adesea „onorate“ cu prezenţa artiştilor. Sucevenii care l-au văzut pe Herlea n-au uitat spectacolul.

Scena care ţinea ieşenii pe loc

Zoltan Gerzanich, fondator al Operei cu Goia şi Fischer, a inventat scena care permitea schimbarea decorurilor în faţa publicului. „20 de oameni îşi uneau forţele pentru a o învârti. Era greu, dar efectul era splendid“, spune Marcel Fischer.
Iaşiul fără bucureşteanul Nicolae Herlea nu ar mai fi avut aceeaşi greutate culturală. „Putea să joace oriunde, dar prefera să vină la Iaşi. După cum a fost şi cazul «Bărbierului din Sevilla», cu numărul 500, pe care el a dorit să-l interpreteze aici“, îşi aminteşte Fischer. Asta pentru că, după spusele lui, baritonul se simţea mai bine la Iaşi decât pe scenele lumii.

Citeşte şi:

• Chetă pentru salariul lui Nicolae Herlea
• Problemele Operei din Iaşi în perioada comunistă
• Eleanor Parker, vedetă în SUA şi dezastru la Iaşi
• Publicul, „stăpânul“ Operei din Iaşi
• Opera din Iaşiul anilor '50 avea strategie de marketing
• „Tosca“, la 53 de ani de la prima reprezentaţie în Iaşi (VIDEO)
• Poveştile neştiute ale Operei Naţionale din Iaşi (VIDEO)

„Nicolae Herlea venea cu plăcere. Nu se rezuma, ca în alte oraşe, doar la drumul de la hotel la Operă. Îl duceam în locurile frumoase ale Iaşiului. Decizia de a juca al 500-lea «Bărbier din Sevilla» aici şi nu la Bucureşti i-a aparţinut“, povesteşte impresarul de la Operă, Marcel Fischer. Pentru el, acesta a conspectat „kilograme“ de recenzii, dedicându-i un program care îi urmărea cu fidelitate cursul carierei. „Programul era special. Era actualizat, tipărit pe hârtie de calitate, oferea cele mai puternice impresii pe care le făcuse Herlea pe scenele lumii“, spune principalul „responsabil“. Şi prezenţa lui David Ohanesian, tot din Bucureşti, a fost un câştig cultural substanţial pentru ieşeni.

Instituţia a fost, decenii la rând, binecuvântată cu oameni de valoare. „Mi-e teamă că nominalizarea unora nedreptăţeşte pe mulţi. Am avut artiste impresionante - Irina Arhipova, Elena Cernei, Mihaela Agachi, Mariana Cioromila şi lista nu se termină“, recunoaşte ieşeanul, care continuă cu regizorul şi directorul George Zaharescu, Dimitrie Tăbăcaru, copleşitorul dirijor Radu Botez, tenorul Ion Iorgulescu şi mulţi alţii care au făcut ca spectacolele Operei să fie cu adevărat extraordinare.

Ioan Goia, primul director al Operei din Iaşi
De la 1 iunie 1956 şi până la vârsta pensionării, a ţinut cu o îndemânare aproape supraomenească frâiele Operei Naţionale Române de la Iaşi. „Ioan Goia a fost un mare director. Era autoritar, neiertător, absurd de perfecţionist. Discuţiile noastre se încheiau adesea cu uşi trântite... Dar rămâneam prieteni. Respectul nu ţinea cont de polemici“, spune Marcel Fischer.