Ce trebuie să faci dacă cel de lângă tine are o criză de epilepsie. După convulsii, bolnavul nu îşi mai aduce aminte nimic

Epilepsia este o boală înspăimântătoare, ce se manifestă prin crize convulsive. Ea afectează 2 din 100 de adulţi şi de multe ori această afecţiune nu are o cauză identificată.

Dacă asistaţi la o criză de epilepsie, doctorii oferă recomandări pentru primul ajutor în această situaţie. Medicul Tudor Ciuhodaru explică cum se manifestă aceste crize de epilepsie. 

1. Afectează 2 din 100 de adulţi.

2. Multe nu au o cauză identificabilă.

3. Pot fi declanşate de diverşi stimuli cerebrali precum consumul de alcool, medicamente, hipoglicemie, stress, deficit de somn, febră, infecţii.

4. Se manifestă prin pierderea conştienţei şi convulsii. Pacientul cade şi se poate accidenta. O criză de grand mal începe cu 15-20 secunde de rigiditate musculară urmată de 30-60 de secunde de convulsii. 

5. Majoritatea durează maxim 2 - 5 minute.

6. Rar se repetă.

7. Criză se termină cu un somn profund şi relaxat ce poate dura de la câteva minute până la câteva ore.

8. După criză pacientul nu îşi aminteşte nimic.

Medicul de urgenţă Tudor Ciuhodaru recomandă ca pacientul să fie ferit de accidentări, să nu se încerce imobilizarea lui deoarece poate să se rănească, să nu se încercere să i de descleşteze gura şi nici să nu fie stropit.  Mai jos, medicul enumeră sfaturi despre cum ar trebui să se intervină eficient atunci când o persoană de lângă noi are o criză de epilepsie. 

1. Rămâneţi calm (crizele durează puţin şi rar se repetă) dar strigaţi după ajutor.

2. Feriţi pacientul de accidentare. Evitaţi lovirea în timpul căderii şi fiţi atenţi ca în timpul convulsiilor să nu-şi rănească membrele sau capul de obiectele din jur. 

3. Nu forţaţi imobilizarea - poate produce leziuni.

4. Nu încercaţi să poziţionati niciun fel de obiect între dinţii pacientului şi nu încercati sub nici o forma să îi descleştati prin introducerea de diverese lucruri în gura, inclusiv degetele. Riscaţi să-i faceţi mai mult rău decât bine şi să rămâneţi şi fără degete.

5. Nu-l stropiţi cu apă, frecţionaţi şi nu-i muşcaţi sau presaţi degetele sau lobul urechii!!!

6. Încercaţi să observaţi simptome precum tipul mişcărilor, direcţia capului sau poziţia în care se mişcă ochii. Toate aceste particularităţi pot fi extrem utile pentru medicul de la Salvare şi neurologie. După criză: evaluare ABC (ar trebui predată obligatoriu în şcoală) şi plasarea în poziţie laterală de siguranţă.

Vă mai recomandăm:

Ficatul, organul care nu doare. Ce este, de fapt, în neregulă cu noi când simţim că „ne doare ficatul“