S-au împlinit 148 de ani de la moartea lui Avram Iancu. „Crăişorul munţilor” a avut un destin tragic
0S-au împlinit 148 de ani de la moartea lui Avram Iancu a fost o personalitate emblematică în istoria românilor din Transilvania.
Joi, 10 septembrie, s-au împlinit 148 de la moartea lui Avram Iancu (1824 – 1872), lider al românilor din timpul Revoluţiei din Transilvania anilor 1848 – 1849.
În acei ani, tânărul Iancu a fost omul de care şi-au legat speranţele moţii implicaţi în acţiunile politice şi în luptele de apărare a comunităţilor de români din Transilvania. Soarta celui supranumit Crăişorul Munţilor a fost tragică. La doar câţiva ani după încheierea Revoluţiei de la 1848 – 1849, Avram Iancu a dispărut din viaţa publică. O depresie profundă îl afectase, susţin unii istorici, iar boala de care suferea i-a grăbit sfârşitul, la doar 48 de ani.
Unul dintre ultimele gesturi prin care tânărul Avram Iancu a fost amintit în istorie a fost refuzul de a-l întâlni pe împăratul Franz Joseph I al Austriei, care a călătorit în vara anului 1872 în Transilvania. „Dar când împăratul onoră cu vizita sa districtul minelor, se întâmplă că Iancu se ţinu departe de serbările pentru întâmpinare, însoţite de însufleţirea poporului, într-un chip demonstrativ de nerecunoscut şi nici chiar prin stăruinţa unor persoane dinter cele mai influente nu a putut fi înduplecat să-şi schimbe atitudinea sa sau să-şi comunice măcar motivele acesteia”, relata istoricul Nicolae Buta, în 1924.
Câteva luni mai târziu, Avram Iancu a fost arestat, apoi eliberat la scurt timp, însă după acest eveniment a ieşit definitiv din viaţa publică. „Mintea i se împăienjeni de durere, iar figura lui câştigă încetul cu încetul expresia dureroasă şi cruntă a eroilor distruşi de puterea covârşitoare a unei idei, pe care realităţile vremii o refuzaseră deocamdată”, îl descria istoricul Nicolae Buta. În momentele sale de luciditate Iancu spunea adesea: „Eu nu mai sunt Iancu, eu sunt umbra lui. Iancu e mort”. Istoricii susţin că în ultimii ani din viaţă Iancu, bolnav, prefera să rătăcească prin satele muntenilor din Apuseni, nedespărţit de fluierul cu care doinea.
La începutul anului 1872, starea de sănătate a lui s-a agravat. A fost internat în spitalul din Baia de Criş, judeţul Hunedoara, din cauza unei hemoragii şi a tuselor chinuitoare. Acolo şi-a petrecut ultimele săptămâni din viaţă. Avram Iancu a fost găsit mort în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872 pe prispa casei unui localnici din Baia de Criş, numit Lieber, un brutar din localitate, la care trăsese peste noapte. Asupra lui Avram Iancu au fost găsite asupra lui o năframă, un fluier din lemn de cireş şi o jalbă către împăratul austriac Franz Joseph, unsă şi mototolită, pe care nu a trimis-o niciodată destinatarului, susţin istoricii. În scrisoare, Avram Iancu îi cerea ajutor împăratului, plângându-se că a ajuns un om „frânt cu desăvârşire, într-o stare vrednică de a se numi mizeră”. Preotul a consemnat pe certificatul de deces numele celui decedat „Avram Iancu, eroul românilor”, vârsta de 48 de ani şi faptul că moartea a fost „firească”. Avram Iancu a fost înmormântat la Ţebea, în cimitirul ortodox în care se află şi Gorunul lui Horea.
„Peri în 1872 în tinda casei unui sărac din Baia de Criş, a unui covrigar. De aici îl aduseră, ca pe atâţia alţii din Baia de Criş, care n-au o biserică şi un cimitir acolo, la Ţebea. El zace în locul unde ostreţe negre înconjură o cruce verde purtând inscripţia scurtă: Avram Iancu, advocat, prefect Legiunii gemene române 1848-9, + 1872. Cununile ce i s-au adus, uneori cu zgomot, totdeauna cu o mărginită pietate, au fost adăpostite de confiscări, batjocoriri şi sfâşieri. Mormântul în care se odihneşte învingătorul învins şi nebunul care nu mai avuse de ce să rămâie cuminte e acesta, sărac şi umil cum e soarta poporului care-l păstrează ca urnă a sfintelor moaşte”, scria Nicolae Iorga, în volumul Neamul Românesc şi Ţara Ungurească (1906).
Duminică, 13 septembrie, Avram Iancu va fi omagiat la Ţebea, unde se află locul său de veci.
Mai puteţi citi şi:
VIDEO Viorica Dăncilă, baie de mulţime la Ţebea. Ce i-a urat un moţ, la început de an şcolar
Se încarcă comentariile...
