Video Orașul din România lovit de cutremure și sărăcie, unde traiul în containere este gratuit, iar chiriile au costuri simbolice
0Puțin peste 3.000 de oameni locuiesc în prezent în Aninoasa, una dintre localitățile cele mai afectate de declinul industriei miniere din România. De doi ani, mai multe familii din orașul hunedorean au rămas „sinistrate” de doi ani în propriul oraș.
Orașul Aninoasa din Hunedoara a ajuns o „umbră” a fostului mare centru minier, locuit în anii ‘90 de peste 6.000 de oameni. Între timp, populația localității din Valea Jiului s-a redus la jumătate, iar zeci de familii au rămas „sinistrate” în propriul oraș, ori trăiesc în blocuri aflate în pericol de prăbușire.
Colonia muncitorească din Aninoasa a fost înființată pe valea pârâului ce poartă numele orașului minier la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cele peste 20 de clădiri cu etaj ale sale au fost înșirate atunci pe valea îngustă a Aninoasei (Anenei), mărginită de versanții abrupți ai Muncelului și dealului Dâljei. Cu timpul, alte colonii și, mai târziu, cartiere de blocuri au fost ridicate odată cu expansiunea minei de cărbune din centrul orașului.
Blocurile șubrezite de ierni și cutremure
Vechile blocuri din Aninoasa au fost neglijate, iar la peste 130 de ani de la construirea lor cele mai multe ajunseseră în pericol de prăbușire. În iernile anilor trecuți, zăpezile așternute pe acoperișuri au dus la dărâmarea unora dintre ele. Unele clădiri au fost reparate din fonduri publice pentru chiriașii lor, în timp ce altele unde localnicii au putut achiziționa locuințe la prețuri modice, au rămas în grija lor.
În februarie 2023, mai multe cutremure resimțite în zonă au șubrezit și unele dintre blocurile coloniei muncitorești. Arunci, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU) Hunedoara a anunțat evacuarea localnicilor - aproape 400, dintre care un sfert erau copii.
„Asupra stării tehnice a clădirilor, construite în urmă cu peste 100 de ani, nu s-a intervenit niciodată, astfel că acum, pentru cele 182 de familii, trebuie aplicată procedura evacuării”, informa CJSU Hunedoara, în 22 februarie 2023.
Mulți localnici nu au vrut să se mute. Unele familii trebuiau să achite chirii modice, de 10 - 20 de lei pe lună, primăriei, pentru a putea locui în încăperile blocurilor. Oferta primită din partea autorităților, de a fi cazate gratuit în containere modulare, nu le-a convenit, chiar dacă li se asigurau utilități pe care nu mai trebuiau să le plătească.
Viața în containere, fără cheltuieli și fără confort
Câteva familii, care s-au temut că la un viitor cutremuri vechile lor locuințe din colonie se vor prăbuși, au ocupat de atunci unele dintre cele 40 de containere aduse în Aninoasa. 11 dintre acestea au fost amplasate în curtea liceului din localitate, iar restul în curtea fostei mine de cărbune Aninoasa, exploatare închisă definitiv în 2006.
La început, locatarii boxelor din Aninoasa au sperat că în doar câteva luni se vor putea muta în locuințe sociale noi. Un fost cămin de nefamiliști al minei a intrat în renovare pentru a fi transformat în bloc de locuințe sociale. Tot în 2023, Guvernul României a alocat 40 de milioane de lei pentru construirea a 100 de apartamente în cinci blocuri noi din orașul Aninoasa.
Acestea vor găzdui sinistrații din urma cutremurelor de acum doi ani, dar și pe locatarii blocurilor din colonie, clădiri a căror structură de rezistență a fost afectată de cutremure, de trecerea timpului, de fenomenele meteorologice și de lipsa îngrijirii lor.
La doi ani de la cutremurele care au schimbat viața localnicilor din vechea colonie a orașului, câteva familii continuă să trăiască în containere. Iarna, spun oamenii, le este extrem de greu din cauza frigului, chiar dacă se încălzesc cu reșouri și calorifere electrice. Primăria suportă costurile curentului, dar fiind una dintre localitățile sărace ale României, face față cu greu cheltuielilor care ajung lunar la câteva zeci de mii de lei, cu tot cu cele legate de iluminatul public.
Nicolae Dunca, primarul orașului Aninoasa, spune că în câteva luni, locatarii „sinistrați” și cei din blocurile șubrezite din colonie se vor putea muta în locuințe noi.
„Trei blocuri au fost ridicate într-un termen scurt, de circa patru luni, iar în prezent se lucrează la interioare și finisaje. Alte două blocuri vor fi construite pe un teren din apropiere, unde o clădire din colonie cu risc de prăbușire trebuie demolată”, a declarat primarul Nicolae Dunca.
Aninoasa, mărirea și decăderea centrului industrial
Localitatea minieră Aninoasa a început să se dezvolte la mijlocului secolului al XIX-lea, odată cu primele lucrări miniere din zonă. Mina de cărbune, adâncă de aproape 1.000 de metri s-a extins în deceniile de comunism, iar în împrejurimile sale, pe malurile Aninoasei și ale Jiului au fost ridicate cartiere de blocuri.
În anii ‘80, Aninoasa ajunsese la aproape 10.000 de locuitori împreună cu cătunele din jurul ei și se număra printre orașele dezvoltate din Hunedoara. Câteva mii de oameni munceau în mina de cărbune a orașului, care producea circa un milion de tone anual, și în exploatările miniere din împrejurimi, toate cele șase orașe din Valea Jiului fiind înșirate pe o distanță de circa 40 de kilometri, Aninoasa fiind la mijlocul acesteia.
Alți localnici lucrau la întreprinderea locală de transport, la cea de foraj, la ferma avicolă ori se ocupau cu creșterea animalelor și cu agricultura.
„Aşezarea este la ceasul de faţă, pe harta judeţului Hunedoara, un oraş care dă o producţie globală industrială de peste patru miliarde lei. Aninoasa este în acelaşi timp poate cel mai mare oraş producător de cereale şi carne din zonă, în care nu s-au uitat vechile îndeletniciri (numărul animalelor, în special die vite cornute şi porcine, depăşește numărul locuitorilor de 15 ori”, informa în 1989 revista „Contemporanul”.
În anul 1989, când localitatea Aninoasa din Hunedoara a fost declarată oraș, peste 6.000 de oameni locuiau aici, iar mina Aninoasa împlinise un secol de existență. Autoritățile comuniste îi prevedeau așezării un viitor luminos, la fel și celorlalte cinci orașe din Valea Jiului, pentru că o mare parte din industria României depindea de cărbune.
O nouă mină, Iscroni, a fost deschisă în Aninoasa, însă activitatea exploatării aflată între Aninoasa și Petroșani a fost oprită în 1990, la scurt timp după amenajarea ei. În anii ‘90 au început restructurările majore în minerit, iar minele de huilă au fost închise treptat, în următoarele trei decenii.
Doar foștii mineri trăiesc mai bine
Mina de cărbune Aninoasa și-a încetat activitatea din anul 2006, iar mulți foști mineri au părăsit așezarea. Acum, puțin peste 3.000 de oameni mai locuiesc aici. Unii dintre foștii mineri spun că se mulțumesc cu pensiile primite după anii în care au dus greul exploatării de cărbune.
„Am muncit 28 de ani în minerit. Am lucrat în condițiile grele din subteranul minei Aninoasa, unde coboram până la aproape 1.000 de metri, pentru ca apoi să ne târâm prin galeriile de mai mulți kilometri pentru a scoate cărbunele. Uneori era atât de cald în subteran că puteam frige slănina pe cărbune”, relata un fost miner.
Alți localnici nu au apucat să muncească în minerit și, de altfel, spun că nici nu prea au avut unde să se angajeze în afara minelor. Unii s-au mulțumit ani în șir cu ajutoare sociale, cu veniturile căpătate din munca cu ziua ori umblând după ciuperci și fructe de pădure.
Se încarcă comentariile...
