Video Mina unde s-a aprins scânteia ultimei mineriade. Un șir de evenimente tragice a dus la închiderea ei în 1999

0
Publicat:

În ianuarie 1999, anunțul închiderii definitive a minelor de cărbune Dâlja și Bărbăteni a mobilizat mii de mineri care au pornit în marș spre București. La 26 de ani de la ultima mineriadă, Dâlja, locul unde s-a aprins scânteia protestelor a rămas o amintire.

Mina Dâlja, trecut și prezent. Foto: Adevărul / revista Flacăra
Mina Dâlja, trecut și prezent. Foto: Adevărul / revista Flacăra

Mina Dâlja din Valea Jiului are o istorie de peste un secol și jumătate, încheiată tragic cu un șir de accidente miniere, dar și cu o mineriadă sângeroasă. La 26 de ani de la închiderea minei de cărbune și de la ultima „mineriadă”, urmele minei de cărbune de pe malul Jiului de Est s-au șters aproape complet.

La începutul anilor ‘90, aproape 40.000 de oameni munceau în cele 14 mine de cărbune din Valea Jiului, Hunedoara, însă numărul lor avea să se reducă simțitor imediat după Revoluție. Munca în minele de cărbune se afla în acei ani printre cele mai periculoase locuri de muncă din România, însă fiind mai bine plătiți decât salariații altor întreprinderi, mulți mineri preferau să își riște viața în subteranele cărbunelui.

Statuia minerilor din fața sediului companiei miniere din Petroșani. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Statuia minerilor din fața sediului companiei miniere din Petroșani. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

„Prin galeriile strâmte, sufocate de maşinării abandonate şi de cablurile electrice atârnate, echipamentul este transportat cu mâinile. Este prea întuneric pentru a verifica nivelul metanului, prea fierbinte şi prea mult praf negru de cărbune pentru a putea respira normal şi adesea prea strâmt pentr a putea sta în picioare. Un miner trece potincindu-se şi murmurând un „noroc bun” către colegii săi. 90 de oameni şi-au pierdut vieţile în ultimul an în minele din Valea Jiului”, informau în 1990, jurnaliștii britanici de la „The Observer”, într-un reportaj despre minele de cărbune.

Râul Jiu, zona Dâlja, Petroșani. Foto: Daniel Guță
Râul Jiu, zona Dâlja, Petroșani. Foto: Daniel Guță

Imediat după Revoluția din Decembrie 1989, statul român a decis închiderea celor mai noi mine de cărbune înființate în Valea Jiului, în 1986: Mina Iscroni din Aninoasa, Mina Petrila Sud, Mina Lonea Pilier și Mina Câmpul lui Neag.

Restructurările și disponibilizările din Valea Jiului s-au derulat într-un climat tulburător. În anii ‘90, societatea românească era cutremurată de acțiunile violente de protest ale minerilor, numite „mineriade” care au culminat cu invadarea Capitalei de către mii de ortaci.

26 de ani de la ultima mineriadă

Ultima „mineriadă” a avut loc în ianuarie 1999, după anunțul închiderii definitive a minelor Dâlja și Bărbăteni - prima dintre ele deschisă încă din anul 1867, închisă în 1931 și redeschisă în anii ‘60, la Petroșani.

Acțiunile de protest ale minerilor, frecvente în cursul anului 1998, pe fondul problemelor sociale cu care se confruntau locuitorii din Valea Jiului, au culminat în 4 ianuarie 1999, când muncitorii conduși de Miron Cozma au declanșat greva generală, în contextul anunţului închiderii Minelor Dâlja şi Bărăbăteni.

Faimosul lider sindical Miron Cozma cerea în numele ortacilor demiterea ministrului Radu Berceanu care „se face vinovat de atentat la siguranţa naţională” şi câte 10.000 de dolari şi două hectare de teren pentru fiecare salariat disponibilizat. Pentru ceilalţi minerii revendicau salarii echivalente cu suma de 500 de dolari SUA pe lună.

Proteste în ianuarie 1999 în Petroșani. Foto: Traian Manu
Proteste în ianuarie 1999 în Petroșani. Foto: Traian Manu

Protestele au continuat și în zilele următoare, iar în 11 ianuarie 1999, în Petroşani a fost organizat un marş funebru care a stârnit numeroase controverse. Au fost confecţionate un sicriu şi cruci pe care s-a inscripţionat „Guvern” şi „Radu Berceanu”, iar pe o cruce a fost pusă pielea unui ţap, sacrificat de persoane neidentificate, toate acestea fiind purtate de mineri pe străzile oraşului.

„Sfidându-se tainele şi lucrările creştineşti, a fost simulat un ritual de înmormântare, ministrul Radu Berceanu fiind declarat inamicul nr. 1 al mineritului din România”, arătau procurorii în dosarul penal al Mineriadei din 1999, în care Miron Cozma a fost condamnat la zece ani de închisoare, iar alți foști lideri ai minerilor au primit pedepse mai mici.

În dimineaţa de 18 ianuarie 1999, peste 10.000 de oameni din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma au pornit spre București, cei mai mulți mineri, unii înarmați cu lopeți, târnăcoape, bâte și măști împotriva gazelor. Pentru împiedicarea lor, forțele de ordine au improvizat baraje în Defileul Jiului, dislocând inclusiv stânci peste șoseaua care leagă Petroșani de Târgu Jiu, însă acestea au fost travesate cu urșurință.

În zilele următoare, în Defileul Jiului (video) şi la Costeşti, în județul Vâlcea, au avut loc confruntări sângeroase între mineri şi forţele de ordine, soldate cu numeroși răniți și cu distrugeri. În noaptea de 21 spre 22 ianuarie 1999, preşedintele Emil Constantinescu a decretat „stare de urgenţă“ pe întreg teritoriul ţării, imediat după ce minerii din Valea Jiului au luat prizonieri 1.500 de jandarmi şi pe prefectul de Vâlcea la Costeşti.

Conflictele s-au încheiat prin Pacea de la Cozia, cum a rămas în istorie acordul semnat pe 23 ianuarie 1999 între premierul Radu Vasile şi Miron Cozma. Mineriada nu a oprit închiderea minelor Dâlja și Bărbăteni (de la Lupeni). În Valea Jiului, odată cu închiderea celor două mine de cărbune care numărau împreună 1.700 de angajați, numărul salariaților Companiei Naționale a Huilei, care gestiona minele de cărbune, ajunsese pentru prima dată după mai mult de jumătate de secol la mai puțin de 20.000.

Mina tragediilor, pe care autoritățile au vrut-o muzeu

Lăudată în anii de comunism, Mina Dâlja devenise în anii ‘90 una dintre cele mai periculoase mine din Valea Jiului, iar șirul de accidente miniere din ultimii săi ani de funcționare i-a grăbit închiderea.

În anul 1996, la Dâlja au fost înregistrate 125 de accidente de muncă, iar în prima parte a anului 1997 aproape 50, arătau oficialii Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Cel mai grav dintre ele a avut loc în aprilie 1997, când o explozie din subteran a dus la moartea a șapet mineri și la rănirea altor cinci.

Mineri. Foto: Daniel Guță
Mineri. Foto: Daniel Guță

La scurt timp, statul român lua decizia închiderii exploatării miniere, la care mai lucrau în 1999, circa 900 de oameni. Însă, pentru a îndulci dramele trăite de familiile care urmau să fie disponibilizate, muncipalitatea din Petroşani (video) anunţa că ruinele minei Dâlja vor fi transformate într-o atracţie turistică, alături de cartierul învecinat Colonie, din Petroşani – clasificat în acei ani ca ansamblu istoric.

Autorităţile propuneau ca oaspeţii zonei să poată fi cazaţi în câteva din pavilioanele de epocă din cartier, clădiri ce urmau să fie reamenajate, şi apoi să poată trăi experienţa de a fi miner în galeriile conservate ale minei vechi de peste un secol şi jumătate. Turiştii urmau să intre în şut şi să scoată cărbune din subteran.

Proiectul a fost abandonat, majoritatea clădirilor vechii mine au fost demolate ori sunt folosite în prezent ca sedii ale unor firme.

Societate

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite