Video Munții dacilor ascund vechi cetăți necunoscute și galerii secrete. Arheologii au date captivante despre existența lor VIDEO
0Zeci de mii de hectare de pădure acoperă ținutul cetăților dacice din Munții Șureanu. Locurile ascund nenumărate ruine antice și medievale, însă unele, ca Valea Sibișelului din Hunedoara, au fost cercetate doar sporadic.
Mii de hectare de pădure de pe Valea Sibișelului din Hunedoara (video) au înghițit complet numeroase rămășițe ale așezărilor antice și medievale, descoperite de-a lungul timpului, pe dealurile de la intrarea în ținutul cetăților dacice din Munții Șureanu.
Sibișelul nou (Baia), Sibișelul Vechi și Cucuiș, sate aflate la 10 – 15 kilometri de Orăștie, au fost înființate din vremea sașilor (secolele XII - XIII), iar aproape întreaga lor existență și-au legat-o de exploatarea bogățiilor pădurilor.
Vetrele lor au fost locuite însă din vremea dacilor, de la care au rămas numeroase monumente.
Și medievalii și-au lăsat amprenta pe dealurile printre care râul Sibișel coboară spre valea Grădiștii (Orăștiei) și a Mureșului. Au ridicat cetăți de refugiu pentru micile comunități care locuiau la poalele munților, însă timpul a dus la ruinarea lor, iar pădurea le-a acoperit în totalitate.
Satele de la poalele pădurii
Pe Valea Sibișelului din Hunedoara, localnicii au trăit din generații în generații din muncile forestiere. În anii de comunism au avut și o școală de meserii în care tinerii erau pregătiți pentru a avea grijă de vastele păduri din ținut.
„Până prin 2010, în Sibișel a funcționat o școală profesională forestieră destinată tinerilor care veneau să învețe meserie în muncile de pădurar, drujbist, lucrător forestier și altele necesare în exploatarea pădurilor. Clădirea ei a a rămas de mai mulți ani în conservare și, probabil, nu va mai fi deschisă vreodată elevilor, deși este nevoie de astfel de meserii”, spune Ioan, localnic din Sibișelul nou.
Galerii neștiute, ascunse în munți
Datorită pădurilor și a zăcămintelor metalice descoperite aici, pe valea Sibișelului (video) au fost înființate la începutul secolului al XIX-lea câteva mine de fier și o topitorie. Locurile lor sunt și ele acoperite de păduri dese și greu accesibile din cauza pantelor abrupte.
„Unele vechi intrări în fostele mine ale Sibișelului, în băi – așa cum li se spunea – mai pot fi văzute și se spune că galeriile lor treceau pe sub munte și ieșeau în Sibișelul vechi și la Cucuiș. Unii cred însă că tunelurile ajungeau până la Sarmizegetusa Regia”, povestește un localnic.
Cea mai veche topitorie de fier amintită la Sibișel datează de peste două secole.
„Pe aceste locuri, în 1803, vistieria a înfiinţat un mic atelier de prelucrare a fierului, pentru valorificarea pădurilor din munţi. Odată cu darea în exploatare a furnalelor de la Hunedoara din 1882, şi Cugirul a fost lărgit, de acum concentrându-se aici prelucrarea fierului. Acest fapt a dus la decăderea acestei zone atât de pitoreşti”, arăta un document de arhivă.
În secolul al XX-lea, ținutul de la poalele Munților Șureanu, cunoscut pentru marile sale întinderi de pădure, a devenit tot mai căutat de turiști, fiind considerat o zonă climaterică (benefică pentru sănătate).
Excursioniștii traversau satele de pe valea Sibișelului din Munții Șureanu și urcau pe drumul forestier de circa 15 kilometri, spre cătunul Măgureni (video), aflat la peste 1.000 de metri altitudine, aproape de Vârful Godeanu și deasupra Sarmizegetusei Regia.
„Dacă Sibişelul, pentru cei din Orăştie, este un potrivit loc de excursii uşoare, pentru turişti este un loc de plecare în frumoşii munţi ai Sebeşului. Pornind pe drumuri de munte, care duc de-a lungul Râuşorului, pe poteca ce urcă spre coama Deluţului (1.119 metri), ajungem la Măgureni, o mică aşezare specifică de munte, compusă mai ales din oieri. Situată la 24 de kilometri de Orăştie, în mijlocul unor munţi de peste 1.000 de metri, este des cercetată pentru recreaţie. De la Măgureni spre sud putem lua drumul spre Vârful Godeanu, nu însă şi cel mai uşor. Se recomandă călăuze dintre ţăranii de la Sibişel sau Măgureni, de la care putem închiria şi cai”, îl prezenta istoricul Octavian Floca, în Ghidul judeului Hunedoara (Deva, 1969).
În trecut, călătorii aveau și alte motive de a explora valea Sibișelului din Hunedoara. Unul dintre ele era tradiția plantațiilor de nuci pentru care era cunoscută zona Sibișelului, dar și râul plin de păstrăvi.
Însă adesea, interesul călătorilor îl stârneau numeroasele ruine vizibile pe dealuri.
Aproape fiecare coamă din jurul satelor păstra vestigii ale unor așezări dacice peste care pădurile și murii au crescut și le-au acoperit complet.
De-a lungul timpului, unii arheologi le-au vizitat și au căutat să le afle secretele, însă zona Sibișelului se află „la periferia” ținutului cetăților dacilor, mult mai popular și mai ofertant ca resurse istorice.
Fortăreața necunoscută a dacilor
Pe Dealul Golu, arheologii au observat ruinele unei fortificații dacice puternice, înconjurate de un val de pământ, și un șanț de apărare, iar în locurile apropiate, numite Muchea Cetății, Bocșitură, Gruieț, Dealul Suciului, Poiana Stânii și Glăjărie, au găsit alte situri dacice năruite odată cu invazia romană de la începutul secolului al II-lea.
„Cea mai importantă dintre aşezări era cea de pe Dealul Golu şi de pe terasele ce se află pe pantele dealului. Aşezările, mai apropiate sau mai îndepărtate de Golu, nefortificate, bănuim că erau strîns legate de această cetate, ce le servea, eventual, şi ca loc de refugiu în caz de pericol”, informa arheologul Eugen Iaroslavschi, în 1977.
Apariţia grupării de aşezări de pe valea Cucuişului, aflată de cealaltă parte a dealului care o desparte de valea Sibișelului, nu era întâmplătoare, arăta arheologul.
„Ea trebuie pusă, foarte probabil, în legătură cu descoperirea şi exploatarea unor minereuri utile în special minereul de fier. Din păcate urm ele exploatărilor de acest gen sínt greu de sesizat la Cucuiş, ca de altfel pe întreg teritoriul ţării. Se pot observa doar mine părăsite din epoca modernă”, arăta Eugen Iaroslavschi.
Ceramica descoperită în așezările dacice și tipurile de vase descoperite erau specifice perioadei clasice a civilizației dacice, între secolele I î. Hr. și I d. Hr.
„Deşi ceva mai îndepărtate faţă de Sarmizegetusa Regia, credem că şi acestea fac parte din cadrul aceluiaşi mare com plex de locuire cu caracter civil, militar şi religios ce a dăinuit pe aceste locuri pînă la cucerirea romană”, informa arheologul Eugen Iaroslavschi.
Forturi medievale, înghițite de pădure
Alături de așezările dacice, pe valea Sibișelului și peste deal, la Cucuiș, au rămas ruinele a două cetăți medievale, mai puțin cercetate de oameni de știință.
„Asemenea fortificaţii au fost ridicate în general de comunităţile libere, care profitând de starea de anarhie de după 1241 şi de criza regalităţii maghiare de la finele secolului al XIII-lea, construiesc cetăţi de refugiu din piatră, cu numeroase trăsături comune: aşezare pe culmi sau creste; forma adaptată terenului; dimensiuni relativ mari; lipsa donjonului; turnul de poartă interior sau încălecând curtina”, informa arheologul Mihai Căstăian, într-un studiu despre cele două așezări.
Cetatea medievală de pe dealul Bord, care veghea asupra satelor de pe Valea Sibișelului din Hunedoara, devenise până la mijlocul secolului trecut o atracție turistică a ținutului.
Unii cercetători o prezentau ca fiind zidită de cavalerii teutoni ori ar fi fost o fortăreață ridicată în vremea romanilor, ca turn de veghe și loc unde se aprindeau focuri care anunțau primejdia.
„Populația numește locul acestea La Cetate, spunând că ea a fost făcută de urieși. Aici se vede ruina vechii fortărețe, un zid mare ruinat, dar încă puternic. Zidul este făcut din var și piatră de munte așa de trainic încât cu greu poți desprinde o bucată. Cu câteva zeci de ani în urmă se putea găsi aici și o boltitură, unde a fost poarta”, o descria cercetătorul Eugeniu Munteanu, în anii ’30.
În prezent, cei care vor să viziteze cetatea medievală de pe Bord au de înfruntat mai multe riscuri. Poteca spre ruine este blocată de tufele de mure și de arbori, iar urșii mișună în voie în aceste locuri.
„Sunt cel puțin 15 urși în zonă. În poiana de la poalele Bordului, am dat recent peste o ursoaică și cei doi pui ai ei și m-am speriat, iar acum ocolesc aceste locuri”, povestește o localnică din Sibișelul vechi.
Se încarcă comentariile...
