Video Lupeni '29, greva care a cutremurat România. Istoria tulburătoare a celui mai cumplit protest din Valea Jiului

S-au împlinit 95 de ani de la cea mai tragică mișcare de protest a minerilor din România, greva minerilor din august 1929, soldată cu zeci de morți și răniți, în urma confruntărilor dintre mineri și forțele de represiune.

Monumentul minerilor din lLpeni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din secolul XX. Mișcările de protest ale localnicilor din Valea Jiului au fost reprimate brutal, iar în urma violențelor au murit peste 20 de oameni, iar alți peste 150 au fost răniți.

Greva minerilor a izbucnit în orașul Lupeni din Hunedoara, în ziua de 5 august 1929, pe fondul nemulțumirilor acestora față de condițiile de muncă. Minerii au cerut conducerii minelor ca ziua de lucru să fie de opt ore, iar salariile să fie majorate cu 40 la sută, pentru cei care lucrau în puţuri şi în focuri.

De asemenea, au cerut să fie dotați cu bocanci și cu echipamente adecvate de lucru, iar copiii lor să nu mai fie nevoiți să muncească în subteran.

„Cei 30.000 de robi din Valea Jiului ce scormonesc adâncurile pământului nu vor să mai rabde mizeriile. Peste puţină vreme ei vor porni la luptă pentru cucerirea revendicărilor lor. Spiritul de solidaritate şi de luptă al robilor din Valea Jiului va face să tremure întreaga burghezie şi social-democraţie. Muncitorimea trebuie să ştie că numai prin lupta lor vor putea impune revendicările lor. Altfel nu”, era prefaţat conflictul de muncă din august 1929, potrivit publicaţiei Viaţa Muncitoare, din martie 1929.

Minerii au ocupat uzina electrică

În 5 august 1929, minerii de la minele de cărbune din Lupeni, numite Ileana, Victoria, Aurelia, Ştefan şi Carolina au refuzat să intre în subteran şi s-au îndreptat spre centrul oraşului Lupeni. Aproape 4.000 de oameni au ocupat centrul orașului și Uzina electrică din localitate.

Puțul Ștefan din Lupeni. Foto: Daniel Guță ADEVĂRUL

„Greviştii, în majoritate de la minele Victoria şi Elena, n-au mai început lucrul în aceste puncte, ci au plecat spre minele Carolina şi Ştefan, ai căror muncitori nu aderaseră la grevă. Ei au silit pe muncitorii ce lucrau să se solidarizeze cu dânşii. În toate minele n-au mai rămas decât 200 de muncitori, la locurile periculoase unde sunt focuri şi gaze”, informa ziarul Dimineața, în 8 august 1929.

Prefectul Hunedoarei s-a deplasat în Valea Jiului, însă încercarea sa de a potoli spiritele a eșuat. Peste noapte, din cauza nefuncționării uzinei, orașul rămăsese în întuneric, însă angajații minelor nu au vrut să părăsească uzina, în ciuda somațiilor autorităților primului-procuror al Hunedoarei. Peste 70 de jandarmi, 160 de grăniceri și peste 500 de soldați de la Orăștie au fost trimiși la Lupeni.

Soldații au reprimat protestele cu gloanțe

A doua zi, uzina a fost înconjurată de militari, iar muncitorii au fost somați să o părăsească. Oamenii au refuzat și ripostat, aruncând cu pietre. Soldații au deschis focul, iar cel puțin 20 de muncitori au fost uciși. Alți peste 150 au fost răniți peste 150, iar unii au reușit să fugă din calea gloanțelor, căutându-și salvarea în pădurile din jurul orașului.

„La Lupeni n-a fost o potolire a unei revolte, ci o vânătoare de oameni. Autorităţile au băut până la ziuă şi au dat de băut şi la soldaţi. Un prefect beat a tras cel dintâi după sunarea goarnei. S-au împresurat minerii şi au fost măcelăriţi, fără să li se dea putinţă de a fugi, apoi, când au reuşit să fugă, s-a luat grănicerimea după ei, beată de vin şi de sânge", relata scriitorul Panait Istrati, într-un articol dedicat conflictului din august 1929.

Unele publicații ale vremii ofereau alte versiuni asupra tragediei din Lupeni. Ziarul Curentul relata că soldații care încercau să elibereze uzina au primit ordine să nu tragă asupra minerilor,

„Toţi soldaţii aveau ordin să pună piedicile la arme. Jandarmii obişnuiţi cu manifestaţiuni, cu toate că erau loviţi crunt şi aveau numeroşi răniţi, n-au tras şi au început să se retragă. Muncitorii încurajaţi de acest lucru şi ştiind de asemenea că soldaţii au ordin să nu tragă, au început să arunce cu pietre şi în grăniceri. Un bolovan loveşte în cap pe un grănicer atât de tare încât acesta a căzut jos. Ridicându-se, înainte de a fi putut fi oprit, descarcă toate gloanţele în mulţime. Acesta a fost ca un semnal pentru restul trupei de grăniceri, care a început să tragă salve, unii în sus, alţii chiar în plin. Ofiţerii şi autorităţile au sărit în mijlocul soldaţilor strigându-le să nu mai tragă, smucindu-le armele din mână, dar fără niciun rezultat. Cu toate că goarnele sunau încetarea focului, soldaţii îndârjiţi de loviturile pe care le primeau, continuau să urmărească pe muncitori. Mulţi dintre morţi şi răniți au împunsături de baionetă”, informa ziarul Curentul.

Zeci de oameni au fost daţi dispăruţi, cadavrele unora dintre ei fiind descoperite în zilele următoare în pădurile din vecinătatea oraşului.

„Groaza între muncitori a fost nebună. Unii răniţi au luat-o la fugă ascunzându-se pe câmp şi în pădure, unde au murit din cauza pierderilor de sânge. Alţii au murit acasă nevoind să facă apel la ajutorul medical”, mai arăta ziarul Curentul.

Greva a avut ecouri în presa internațională

Valea Jiului a rămas în stare de asediu pentru următoarele zile, iar sute de soldați au fost aduși aici, pentru a-i intimida pe localnici.

Câteva zeci de mineri au fost arestaţi pentru participarea la grevă. Presa internațională a relatat, pe larg despre greva minerilor din august 1929.

„După înmormântarea victimelor, ofiţeri precedaţi de toboşari au citit un ordin prin care se impunea starea de asediu după ora opt seara, ordonând ca toată lumea să fie în casă la acea oră, deşi era o seară sufocantă. Toate hotelurile şi restaurantele, inclusiv cele ale staţiunii, sunt închise, iar vânzarea de băuturi alcoolice este interzisă până la noi ordine. Există ştiri despre soldaţi care caută cadavre în păduri, întrucât mulţi din cei grav răniţi au fugit panicaţi după deschiderea focului. N-au fost găsite alte cadavre, dar 25 de mineri încă lipsesc de la căminele lor. Continuă să se mai facă arestări şi trenuri cu trupe încă mai sosesc în regiune”, informa „The New York Times”, în 10 august 1929.

În Lupeni (video), un monument amintește de minerii care au participat Greva din august 1929. Este unul dintre locurile unde anual sunt comemorate victimele evenimentelor tragice petrecute în urmă cu 95 de ani.

Până la sfârșitul acestui an, nu doar greva din 1929, dar și mineritul vor rămâne istorie în Lupeni. Mina de cărbune a orașului se află în curs de închidere, iar activitatea ei va înceta definitiv în următoarele luni.