Apusul celei mai mari mine de cărbune din România. „Furăm de aici ce apucăm, că oricum va dispărea“ VIDEO
0După un secol și jumătate de existență, mina de cărbune Lupeni (video) se pregătește de închidere. Mineritul va rămâne o amintire în orașul din Valea Jiului, iar localnicii, tot mai puțini, sunt nevoiți să se orienteze spre alte surse de venit.
Mai puțin de 19.000 de oameni trăiesc în municipiul Lupeni din Hunedoara, un fost mare centru minier din România care s-a dezvoltat începând din secolul al XIX-lea datorită uriașelor rezerve de cărbune din Valea Jiului.
În anii ’80, mina Lupeni era cea mai mare mină de cărbune din România și una dintre cele mai mecanizate.
Atunci, mii de oameni munceau aici, sub deviza faimoasă în regimul comunist: „Țării, cât mai mult cărbune” și tot aici, fostul președinte comunist Nicolae Ceaușescu, care o vizitase de mai multe ori a primit titlul omagial de „întâiul miner al țării”.
Minele din jurul orașului Lupeni s-au închis treptat începând din anii ’90, iar vechile lor instalații au dispărut ori au fost transformate în ruine.
Mulți localnici au părăsit orașul, iar depopularea sa este din ce în ce mai profund resimțită în economia zonei.
În ultimul deceniu, Lupeniul a pierdut aproape un sfert din populația sa. Este însă tot mai căutat de turiști, iarna, pentru că în vecinătatea lui se află stațiunea montană Straja, din Munții Vâlcan (video).
„Mulți tineri au plecat pentru că alternativele la minerit au fost puține. O fabrică de componente auto, o mică industrie textilă și micile afaceri nu au fost suficiente ca alternativă la munca în minerit, unde salariile sunt totuși mai ridicate. Serviciile de turism în stațiunea montană Straja din Lupeni au rămas o activitate sezonieră, care poate fi profitabilă iarna. Uneori, însă, cei care lucrează în turism o fac <la negru> astfel că au mai puțin de câștigat în timp”, spune un localnic.
Mina se închide în 2024
La sfârșitul anului 2024, după un secol și jumătate de activitate minieră, municipiul Lupeni din Hunedoara va rămâne fără ultima sa mină de cărbune.
În anii următori, numeroase clădiri și instalații industriale din Lupeni vor fi dezafectate și demolate, iar suprafețele pe care au funcționat vor trebui ecologizate, pentru a mai putea fi redate circuitului economic.
Exploatarea minieră Lupeni, unde mai lucrează vreo 500 de localnici, se întinde pe malul Jiului de Vest, în „inima” orașului cărbunelui, înconjurată de coloniile muncitorești înființate începând din secolul al XIX-lea și de cartierele de blocuri ridicate în timpul regimului comunist.
Însă mina de cărbune Lupeni are numeroase ramificații care se întind pe dealurile din jur, unde cea mai spectaculoasă instalație, Puțul Ștefan a rămas un simbol pentru istoria mineritului din Valea Jiului.
Mina de cărbune Lupeni își găsește alte rămășițe și în lunca Jiului, la kilometri distanță de centrul orașului, spre Vulcan, unde au rămas câteva clădiri din Mina sud Lupeni, unele demolate în aceste zile, ori spre Uricani, la Bărbăteni, locul cu un relief spectaculos unde mina de cărbune a funcționat până în anii 2000.
Au început demolările
La intrarea în Lupeni, două puțuri metalice, vechi și ruginite, îi mai întâmpină pe călători din mijlocul terenurilor virane și al clădirilor fostei mine Sud, aflate în toiul demolării.
„Unele galerii miniere de la Mina Sud nici nu au mai apucat să fie folosite, fiind inundate din cauza apropierii lor de râul Jiu”, își amintește un localnic.
Cele mai multe ramificații ale minei de cărbune din centrul Lupeniului se întind, însă, nevăzute prin zeci de kilometri ai galeriilor subterane ale așezării, peste care au fost clădite coloniile, orașul și industria sa.
Chiar dacă au rămas în picioare, multe dintre clădirile minei din Lupeni au „dat semne de oboseală” încă din anii trecuți. Construcțiile au fost lăsate să se degradeze, iar căutătorii de fier vechi nu au putut fi nici ei ținuți la distanță.
„Ne-am depus și noi CV-ul la mina de cărbune Lupeni, că am auzit că fac angajări, deși mina se închide. Nimeni nu ne-a băgat în seamă, așa că ne câștigăm o pâine tot de pe urma ei, dar furând de aici. Furăm de aici ce mai apucăm, fier vechi, cu cărucioarele. Oricum va dispărea, la fel ca și calea ferată din Lupeni. Oamenii mai închid ochii, că ne văd amărâți și nu ne apropiem de cupru și de instalații electrice, de motoare. Atunci am fi dați repede pe mâna Poliției”, povestește un hoț de fier vechi, membru al unuia dintre cele câteva grupuri care pot fi văzute frecvent pe teritoriul minei de cărbune și în jurul acesteia.
În vecinătatea minei de cărbune, se întinde un alt teritoriu ocupat de ruine. Aici a funcționat până în anii ’90 marea uzină de fibre textile „Vâscoza”, ajunsă și ea un loc al deznădejdii. De pe clădirile sale dezafectate, recent, două adolescente s-au aruncat în gol, găsindu-și sfârșitul.
În mijlocul rămășițelor uzinei Vâscoza (video), se înalță la peste 220 de metri „zgârie-norii” din Valea Jiului – turnul de evacuare a fumului construit în anii ´70 și abandonat odată cu închiderea fabricii de la sfârșitul anilor ´90. Turnul de beton uriaș, înfipt în malul Jiului, a rămas și el un simbol al fostei industrii a orașului minier.
Pe celălalt mal al râului, cartierele de blocuri ridicate la poalele munților Vâlcan se afundă în liniște. Amestecate în șirurile de blocuri, câteva clădiri mai vechi și case pitorești, dau culoare panoramei orașului minier.
„Lupeniul a rămas un oraș liniștit, cu aer curat, de munte, în care mina de cărbune a însemnat foarte mult pentru oameni. Unii dintre foștii mineri au acum pensii destul de bune, de aproape 8.000 de lei, poate și mai mult, dar, cu timpul, ei nu vor mai fi, iar pentru tinerii din Lupeni, încă mulți, nu vedem prea multe alternative la ce a fost mineritul aici”, spune Petru, un pensionar din Valea Jiului.
Se încarcă comentariile...
