FOTO Piatra Roşie, cetatea misterioasă a dacilor. Povestea fortăreţei de pe stâncă, ridicată pentru apărarea Sarmizegetusei
0
Veche de două milenii, cetatea dacică Piatra Roşie din Munţii Şureanu se dezvăluie călătorilor ca un loc misterios, aproape inaccesibil. Ruinele aşezării înfiinţată pe o stâncă, deasupra văilor Luncanilor şi Streiului, sunt ascunse sub covorul de vegetaţie şi de pământ, iar peste zidurile ei şi peste rămăşiţele drumului pavat antic al cetăţii au crescut fagi.
Puţine indicatoare turistice marchează calea spre cetatea dacică Piatra Roşie. Călătorii ajung cel mai uşor la fortăreaţa dacică pornind din oraşul Călan, pe un drum judeţean asfaltat ce traversează satul Boşorod şi apoi intră pe Valea Luncanilor. Din satul Luncani, drumul se transformă într-un drumeag de pământ ce însoţeşte cursul unui pârâu.
De o parte şi de cealaltă, munţii şi pădurea umbresc calea. Câţiva kilometri mai departe, casele Luncaniului din vale sunt lăsate în urmă, iar turiştii trec graniţa Parcului Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina.
Urmează o altă bucată de drum acoperit de asfalt, construit în mijlocul pustietăţii până în apropierea unei păstrăvării şi a unei vile imense, apoi pavajul modern se termină brusc şi sălbăticia înconjoară din nou drumul.
Într-un luminiş, o săgeată din lemn, pe care stă scris numele cetăţii, le indică turiştilor intrarea pe ultimii kilometri ai traseului spre Piatra Roşie.
Din dreptul ei, un drum forestier greu de străbătut cu maşina, acoperit cu zgură, coteşte la stânga, apoi se încovoaie în jurul unui deal şi se opreşte în final în faţa unei livezi. De aici, o altă săgeată le arată călătorilor poteca spre vechea aşezare. Cărarea de câteva sute de metri urcă în jurul stâncii împădurite pe care în urmă cu două mii de ani a fost ridicată cetatea dacică.
Aşezarea din calea Sarmizegetusei
Despre Piatra Roşie, istoricii susţin că a fost construită în vremea regelui Burebista. Fortăreaţa a dominat Platoul Luncanilor timp de un secol şi jumătate, fiind distrusă apoi de legiunile romane, în drumul lor spre Sarmizegetusa Regia.
După ce a fost nimicită, ruinele ei au rămas peste veacuri, fără ca nimeni să le mai reclădească vreodată. Piatra Roşie a fost mai puţin cercetată de arheologi faţă de celelalte cinci aşezări dacice (Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Blidaru, Băniţa, Căpâlna) incluse, alături de ea, în patrimoniul UNESCO.
Cele mai ample săpături arheologice au avut loc timp de două luni şi jumătate în anul 1949. Potrivit istoricilor, Cetatea Piatra Roşie avea două incinte fortificate, ridicate în perioade diferite şi întinse pe o suprafaţă de 1,2 hectare. A fost intens locuită în antichitate, iar pentru o scurtă perioadă în Evul Mediu, ruinele ei au mai oferit adăpost unor localnici. Însă în aproape întreaga perioadă de la distrugerea ei şi până în prezent, Piatra Roşie a rămas izolată, la adăpostul naturii.
Cetatea pustie
Ruinele monumentului aflat în patrimoniul UNESCO sunt pustii. Printre zidurile antice, oamenii au făcut focuri şi au aruncat resturi menajere, însă cum puţini ajung la vechea aşezare distrugerile cauzate de vizitatori nu sunt mari. Natura stăpâneşte cetatea de pe stâncă, ale căror ziduri fie au fost ascunse sub o pătură groasă de vegetaţie şi pământ, fie au fost mutate de aluviuni şi de rădăcinile fagilor îmbărâniţi peste ele.
Un drum pavat, vechi de două milenii, s-a păstrat într-o formă excepţională pentru timpul scurs de la construirea lui. În cetatea dacică turiştii mai pot găsi urmele unor ziduri de apărare, rămăşiţele unui altar şi o privelişte impresionantă a ţinutului supravegheat în trecut, de la înălţimea ei.
În Piatra Roşie au fost descoperite mai multe discuri din tablă de fier, împodobite cu reprezentări ale unor animale, despre care arheologii susţineau că erau scuturi.
Primul a fost scos la iveală în anul 1949, în urma campaniei de săpături arheologice. Atunci, au mai fost descoperite mai multe artefacte, printre care şi o mască de fier, care ar fi înfăţişat-o pe zeiţa Bendis, a destinului. La începutul anilor 2000, braconierii au săpat nestingheriţi pe teritoriul vechii cetăţi, iar descoperirile lor, printre care se numără alte astfel de “scuturi de paradă” au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor.
Vă recomandăm şi:
Cetăţile dacice din jurul Sarmizegetusei Regia au fost lăsate pradă profanatorilor
Patru cetăţi dacice din patrimoniul UNESCO, aflate în împrejurimile celebrei Sarmizegetusa Regia, au rămas abandonate la mila profanatorilor şi a braconierilor. Ministerul Culturii s-a opus deocamdată demersurilor autorităţilor judeţene de a administra siturile, însă nici nu a luat alte măsuri pentru a proteja monumentele istorice.
FOTO Blestemul dintre ruinele cetăţii lui Jules Verne, de la poalele Retezatului
Cetatea Colţ, din comuna hunedoreană Râu de Mori, care l-a inspirat pe Jules Verne în romanul „Castelul din Carpaţi“ a devenit un monument aproape interzis turiştilor. Cei care ajung la poalele ei găsesc cu greu drumul spre cetate şi trebuie să fie cu ochii în patru din cauza viperelor şi a zidurilor şubrede.
Proiectul de reabilitare a Cetăţii Devei a ajuns în ultima sa parte, dar întârzierile cu care s-a derulat vor prelungi termenul de finalizare cu cel puţin şase luni. Treptat, schelele care înconjurau zidurile cetăţii au fost îndepărtate, astfel încât monumentul devine din ce în ce mai atrăgător pentru vizitatori.
Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei devin locuri de pelerinaj în perioada Sânzienilor. Aici, „cerurile se deschid”, spun cei care se îndreaptă spre monumentele UNESCO pentru a medita în incintele sacre, însă în cetatea Sarmizegetusa Regia, considerată un centru energetic, practicile religioase şi mistice au fost interzise.
Aproape 1,5 milioane de euro s-au investit în restaurarea unei fortăreţe medievale din Ţara Haţegului, însă rezultatul lucrărilor i-a nemulţumit pe specialişti, care spun că „modernizarea” cetăţii i-a distrus valoarea istorică.
Se încarcă comentariile...
