Video Certej, 30 octombrie 1971. Catastrofa care a cutremurat Munții Metaliferi. Ce a rămas din ținutul devastat de goana după aur VIDEO
0Una dintre marile catastrofe ale României a avut loc la Certej (Hunedoara), în 30 octombrie 1971, când aproape 100 de oameni au murit striviți când iazul de steril al minei Certej s-a prăbușit peste sat.
Au trecut 52 de ani de la una dintre cele mai mari tragedii miniere petrecute în România, în ultimul secol. Catastrofa din Certej s-a produs când iazul de steril al exploatării miniere Certej s-a prăvălit peste satul din Munții Metaliferi (video), aflat la 20 de kilometri de municipiul Deva.
„În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5.00, s-a rupt barajul iazului de steril al Exploatării miniere şi, împreună cu apa, a pornit în avalanşe inundând o parte din comună, pe o porţiune de 4 – 5 kilometri. Avalanşa de mâl şi apă a distrus şase blocuri care erau situate în aval de iaz la o distanţă de circa 500 de metri, iar alte două blocuri au fost numai avariate, fiind protejate de un baraj format în faţa lor din copacii şi blocurile antrenate de avalanşa care a durat circa 20 de minute”, informa procurorul şef adjunct Alexandru Oprean, de la Procuratura Judeţeană Hunedoara, cel care a instrumentat dosarul „Certej 1971”.
Cel puțin 89 de oameni au murit, arăta bilanțul oficial. Printre victime s-au aflat și mai mulți copii, din familiile muncitorilor cazate în blocurile de la poalele dealului pe care fusese amenajat iazul de decantare al minei Certej.
La ora producerii tragediei, cei mai mulți dintre localnici au fost surprinși dormind, astfel că au avut șanse minime de a se salva. Unele trupuri au fost găsite după mai multe zile de căutări printre rămășițele construcțiilor distruse și în valurile de mâl și steril care au acoperit o parte din așezare. Gropi comune au fost săpate în cimitirul satului pentru înmormântarea victimelor.
O comisie guvernamentală şi Procuratura judeţului Hunedoara au cercetat împrejurările prioducerii catastrofei de la Certej. Nu au fost găsiţi vinovaţi, la capătul unei anchete care a durat aproape doi ani.
„Ipoteza care stă la baza evenimentului produs, admisă aproape unanim de specialişti şi însuşită şi de către comisia guvernamentală, constă în pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril, pe una din laturile decantorului, sub împingerea motivă a materialului din spate, datorită creşterii peste limita critică de înălţime, provocând ruperea masivului şi aluvionarea cantităţii de 250.000 – 300.000 de metri cubi de material decantat”, se arată în dosarul Certej 1971.
Factorii care au cauzat catastrofa au fost granulaţia diferită a materialelor acumulate în iazul de steril; gradul foarte încet de sedimentare a sterilului şi de limpezire a apei, neconcordanţa între producţia de 400 de tone pe zi şi suprafaţa redusă a decantorului, de circa două hectare; micşorarea traptată a plajei care a condus la îngustarea bazei solide pe care se sprijină digurile anuale şi scăderea rezistenţei lor; alimentarea posibilă cu apă a straturilor interioare, datorită unor sonde abandonate.
„Deşi aceşti factori au fost cunoscuţi, nu s-au luat măsuri, deoarece după regulamentul de exploatare a iazurilor, existent, această problemă nu s-a pus, iar după instrucţiunile nr. 1093 din 31 XII.1970 ale Ministerului Industriei şi Geologiei, iazul ar fi trebuit în mod practic să fie scos din exploatare”, se arăta în Dosarul Certej 1971, finalizat de Procuratura județului Hunedoara.
Catastrofa din Certej, aproape uitată
În satul Certej din Hunedoara, un monument pe care sunt menționate numele victimelor, a fost ridicat în urmă cu doi ani, pentru comemorarea victimelor.
Rămășițele vechiului iaz de steril sunt acoperite de vegetație și de foste construcții miniere, cele mai mai multe dezafectate după închiderea minelor din Munții Metaliferi, la mijlocul anilor 2000. Exploatările miniere au continuat să se dezvolte în anii următori catastrofei, în timp ce autoritățile au încercat să minimalizeze impactul pe care catastrofa din Certej l-a avut asupra comunității.
De la sfârșitul anilor ’70, Dealul Coranda (foto), mărginit ca într-un triunghi de satele Certej, Hondol și Săcărâmb avea să se transforme treptat într-una din cele mai mari cariere miniere de suprafață, un crater uriaș adâncit și lărgit prin dinamitare, în căutarea minereurilor complexe și a aurului.
Sute de oameni aveau să fie aduși în zonă pentru a munci la Exploatarea Minieră Coranda Certej, iar la începutul anilor ’80, mai multe blocuri au fost construite în grabă pentru familiile minerilor.
Satul Certej din Hunedoara (video) urma să devină oraș (localitate urbană), împreună cu alte așezări miniere din Hunedoara, ca Ghelari, Teliuc, Aninoasa, Uricani, unde populația a crescut într-un ritm alert odată cu expansiunea centrelor industriale.
În anii ’90, minele din Munții Metaliferi au intrat într-un declin ireversibil, care a adus restructurări și închiderea lor, treptată, până la mijlocul anilor 2000. Unele au funcționat de aproape trei secole. În ultimele două decenii, după oprirea activităților miniere, liniștea a cuprins așezarea din Munții Metaliferi.
În satul Certej din Hunedoara, numărul locuitorilor a scăzut treptat, blocurile unde trăiesc cei mai mulți dintre localnici sunt tot mai degradate, puține clădiri publice au avut șansa de a fi reabilitate, iar construcțiile miniere se transformă treptat în ruine.
Mulți dintre oameni și-au luat gândul de la minerit, chiar dacă știu că în adâncurile pâmântului au rămas resurse uriașe de aur, argint și cupru. Unii se bucură de aerul curat al așezării, de liniștea sa și de vulcanii stinși care îl înconjoară.
Satul Certej din Hunedoara, fără minerit din 2006
În prezent, mai puțin de 3.000 de oameni locuiesc în comuna Certeju de Sus din Hunedoara. Cele nouă sate ale comunei - Certeju de Sus (reședința), Bocșa Mare, Bocșa Mică, Hondol, Măgura-Toplița (video), Nojag, Săcărâmb, Toplița Mureșului și Vărmaga - și-au legat aproape întreaga istorie de tradiția mineritului, transmisă din generație în generație familiilor care au locuit în ținutul minelor de aur din Hunedoara.
Aurul, argintul, cuprul și alte metale prețioase și rare au fost exploatate în zona Certej aproape fără întrerupere de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când a fost deschisă prima topitorie de aur la Certej, până la mijlocul anilor 2000, când toate minele metalice ale Certejului au fost închise.
Ultima dintre exploatări, mina Coranda Certej, și-a încetat definitiv activitatea în 2006, iar ruinele uzinelor și minelor sale ocupă și în prezent o suprafață de câteva zeci de hectare în Certeju de Sus. În vale, la marginea așezării, o veche haldă de steril păstrează vie amintirea epocii mineritului.
Mai sus de satul Certeju de Sus, pe drumul care spre cunoscuta localitate minieră Săcărâmb (video), călătorii găsesc craterul uriaș al carierei Coranda, dealul sfârâmat în cele trei decenii de exploatare intensă.
Se încarcă comentariile...
