Ținutul de poveste din Munții Metaliferi, răscolit de romani în căutarea aurului VIDEO
0Satele din comuna Băița din Hunedoara au păstrat vestigii ale fostului ținutul minier în vremea romanilor. Minele s-au închis definitiv de două decenii, însă localnicii au cu ce se mândri: așezările sunt înconjurate de rezervații naturale.
Resursele naturale din adâncuri au fost exploatate intens în Munții Metaliferi, încă din vremea romanilor, iar vestigii ale minelor antice și ale coloniilor înființate de romani s-au păstrat până în prezent în comuna Băița din Hunedoara (video).
Aflate la 20 – 30 de kilometri de municipiul Deva, satele comunei Băița sunt înconjurate de șirurile de munți bogați în zăcăminte metalice.
Vulcanii stinși impresionează prin înfățișarea lor neobișnuită, care i-a făcut cunoscuți de-a lungul timpului.
În adâncurile lor, oamenii au dăltuit rocile dure, magmatice, în căutarea bogățiilor pământului: aur, argint, plumb, cupru și metale rare.
De cealaltă parte a comunei, se întind la fel de spectaculoase Măgurile Băiţei, o rezervație naturală de peste 270 de hectare, care cuprinde numeroase peșteri, unele locuite de oameni în preistorie.
În câteva locuri, cariere de piatră au funcționat decenii în șir, modelând înfățișarea ținutului sălbatic.
Cea mai întinsă dintre ele, aflată în Masivul Troița Crăciunești (video), a fost deschisă în 1971, pentru extragerea pietrei de calcar, folosită în industria cimentului, a varului şi în siderurgie. Ea funcționează și în prezent, la limita rezervației de la Băița.
Ținutul împânzit de mine din vremea romanilor
În ținutul Băiței (video), mineritul a prins rădăcini din Antichitate. Așezările de la poalele munților Metaliferi au fost locuite din cele mai vechi timpuri, iar romanii au dezvoltat aici un centru minier pentru extragerea aurului și argintului.
„Minele exploatate de romani sunt spre sud de Băiţa şi anume în Munţii Cornet şi Sfredelul, unde a fost găsită o însemnată colonie minieră romană şi unde, în anul 1881, cu ocazia unor săpături, arheologul Teglas Gabor a găsit o mulţime de rămăşiţe romane, ca săgeţi de şteampuri de piatră şi mojere sau piuliţe”, scria istoricul interbelic Ion Rusu Abrudeanu.
Cele 11 sate din comuna Băița (video) au păstrat rămășițele a cel puțin 20 de galerii și săpături miniere din vremea romanilor și numeroase vestigii antice legate de activitatea minieră din acest ținut.
Urmele unor galerii antice, prăbușite, mai pot fi observate în pădurile din jurul satelor Băița, Barbura, Hărțăgani, Săliște, Ormindea și Câinelu de Sus, în timp ce la Crăciunești pădurea ascunde vechile exploatări la suprafață.
Minele antice au funcționat în secolele II și III, iar invaziile popoarelor migratoare au dus la părăsirea ținutului și la încetarea lucrărilor miniere pentru cel puțin un mileniu.
Satele miniere dezvoltate din Evul Mediu
În Evul Mediu, în Munții Metaliferi, activitățile miniere au fost reluate în ținutul minelor de aur, argint, plumb, cupru şi alte metale preţioase şi rare.
Odată cu ele au luat ființă o mulțime de sate și mici orășele miniere unde localnicii munceau în mine și topitorii. Cele mai cunoscute pentru minele și topitoriile lor erau Abrud, Roşia Montană, Cărpiniş, Câmpeni, Bistra, Bucium, Nojag (Săcărâmb), Certej, Măgura - Topliţa, Fizeşti, Băiţa, Hărţăgani, Câinelu, Ruda, Porcurea, Almaşu Mare, Poiana, Stănija, După Piatră şi altele.
Habsburgii și-au pus amprenta asupra ținutului, unde populația majoritară era reprezentată de români, însă aici locuiau numeroși maghiari și germani. În comuna Băița, unele biserici și clădiri vechi, folosite de administrația minelor din zonă datează de peste două secole, iar înfățișarea lor oferă informații asupra importanței localităților în secolele trecute.
Resursele naturale din Munţii Metaliferi au fost exploatate aproape neîntrerupt de peste două secole.
La început prin metode arhaice: mii de gropi erau săpate de localnici în căutarea bulgărilor de metale preţioase, iar nisipul râurilor de munte era cernut, măcinat şi spălat pentru a putea fi culese din el grăunţele de aur.
Cu timpul, însă, galeriile miniere au început să se extindă la sute de metri adâncime, spre măruntaiele pământului, formând uriaşe labirinturi subterane. Unele mine s-au dezvoltat, în jurul lor fiind construite topitorii, uzine de preparare, mori de măcinare, ateliere metalurgice.
După Primul Război Mondial, numeroase mine din zona Băiței au fost părăsite, iar populația vechiului centru minier s-a împuținat. Exploatările au fost redeschise ori extinse de regimul comunist, pentru exploatarea plumbului, zincului și piritei.
Aveau sute de angajați în anii ’90, când au intrat în declin, însă au mai funcționat până în anii 2000.
Ruinele lor pot fi văzute în toate satele Băiței, însă pentru cei mai mulți dintre localnici minele au rămas doar amintiri. Unele dintre cele mai vechi clădiri ale minelor, construite la sfârșitul secolului al XIX-lea, pot fi văzute la în satul Barbura din Hunedoara (video),
Potecile spre vulcanii stinși ai Metaliferilor, cu creste proeminente care se înalță deasupra pădurilor, și spre Măgurile Băiței (video), locul sălbatic împodobit cu peșteri, au rămas locurile spre care sunt îndrumați turiștii care ajung în comuna Băița din Hunedoara.
Se încarcă comentariile...
