Video Certej, blestemul aurului din Munții Metaliferi. Locul uitat care ascunde bogății uriașe VIDEO
0După două secole și jumătate de minerit aurifer, așezările din Munții Metaliferi care au adus zeci de tone de aur și argint se înfățișează într-o stare dezolantă, în ciuda bogăției din adâncurile munților Hunedoarei.
În satul Certeju de Sus din Hunedoara, tradiția mineritului s-a întins pe mai mult de două secole și jumătate, până la mijlocul oamenilor 2000.
Comuna înconjurată de bogății, dar lăsată de izbeliște
În ultimele două decenii, după oprirea activităților miniere, liniștea a cuprins așezarea din Munții Metaliferi (video).
Numărul locuitorilor a scăzut treptat, blocurile unde trăiesc cei mai mulți dintre localnici sunt tot mai degradate, puține clădiri publice au avut șansa de a fi reabilitate, iar construcțiile miniere se transformă treptat în ruine.
Mulți dintre oameni și-au luat gândul de la minerit, chiar dacă știu că în adâncurile pâmântului au rămas resurse uriașe de aur, argint și cupru. Unii se bucură de aerul curat al așezării, de liniștea sa și de vulcanii stinși care îl înconjoară.
„Satul Certeju de Sus din Hunedoara nu arată așa cum ne-am fi dorit, din cauza multor clădiri degradate și a lipsei investițiilor. Parcului din sat îi spunem „mocirland”, adică un tărâm al mocirlei, și doar biserica este îngrijită. În rest, vedem școala acoperită și acum cu plăcile de azbociment din anii ’70, blocurile înnegrite de fum, clădiri pustii și tot mai puțini oameni. Și totuși, este minunată atmosferă din jurul acestui loc, datorită munților plini de minerale rare și a pădurilor care îl înconjoară. Iar priveliștile de pe dealurile din jurul satului sunt superbe”, povestește o localnică.
Mărirea și decăderea satului Certeju de Sus din Hunedoara
Mai puțin de 3.000 de oameni locuiesc în comuna Certeju de Sus din Hunedoara (video), aflată la 20 – 25 de kilometri de municipiul Deva, în Munții Metaliferi.
Cele nouă sate ale comunei - Certeju de Sus (reședința), Bocșa Mare, Bocșa Mică, Hondol, Măgura-Toplița, Nojag, Săcărâmb, Toplița Mureșului și Vărmaga - și-au legat aproape întreaga istorie de tradiția mineritului, transmisă din generație în generație familiilor care au locuit în ținutul minelor de aur din Hunedoara.
Aurul, argintul, cuprul și alte metale prețioase și rare au fost exploatate în zona Certej aproape fără întrerupere de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când a fost deschisă prima topitorie de aur la Certej, până la mijlocul anilor 2000, când toate minele metalice ale Certejului au fost închise.
Ultima dintre exploatări, mina Coranda Certej, și-a încetat definitiv activitatea în 2006, iar ruinele uzinelor și minelor sale ocupă și în prezent o suprafață de câteva zeci de hectare în Certeju de Sus. În vale, la marginea așezării, o veche haldă de steril păstrează
Mai sus de satul Certeju de Sus, pe drumul care spre cunoscuta localitate minieră Săcărâmb, călătorii găsesc craterul uriaș al carierei Coranda, dealul sfârâmat în cele trei decenii de exploatare intensă.
Mina Coranda Certej și cariera uriașă
În 30 octombrie 1971, aproape 100 de oameni au murit la Certej, după ce barajul iazului de decantare al exploatării miniere Certej s-a rupt, iar sute de mii de tone de mâl și steril s-au prăbușit peste casele și blocurile muncitorești din comună.
În următorii ani, autoritățile comuniste nu s-au lăsat descurajate de dezastrul minier și au extins activitatea minieră, atât în subteran cât și la suprafață, pe Dealul Coranda.
„I se spunea, înainte, Exploatarea Minieră Certej, sau, şi mai înainte, se vorbea despre regiunea minieră Certej-Săcărâmb. Acum i se spune Coranda-Certej. Nu-i vorba de o localitate, ci de un uriaş deal, Coranda, aflat cam în centrul triunghiului Certej-Hondol-Săcărâmb, deal sub care cercetările geologice au depistat un important zâcământ ce deţine ponderea în ansamblul exploatării, un zăcământ cu o compoziţie extrem de diversă, bine precizată din punct de vedere metalogenetic. Lucrările de descopertare au început prin 1979, dar cercetările au început mult mai devreme, prin 1973. Începând de anul trecut, am intrat pe producţie, dar suntem încă departe de minereurile primare. Descopertările, efectuate în zona straturilor de oxidaţii, se desfăşoară în paralel cu amenajările de subteran”, informa în 1985, Aurel Lăpuşcă, directorul general al Centralei miniere din Deva, în revista Flacăra.
Mii de oameni din satele comunei Certeju de Sus au muncit în următoarele două decenii în cariera Coranda și în minele metalice din Certej.
Satele minerești cu case răsfirate pe dealurile Certejului și-au păstrat înfățișarea arhaică, deși numeroase noi construcții industriale au fost ridicate la marginea lor.
În vale, satul Certeju de Sus din Hunedoara s-a transformat într-un mic orășel muncitoresc, cu peste 300 de locuințe în blocuri, garsoniere și cămine muncitorești, cu un liceu și două școli generale și chiar și cu un muzeu al mineritului. Forfota din jurul uzinelor sale era umbrită de zgomotele de tunet din cariera Coranda.
„În fiecare zi o uriaşă explozie, provocată de aproximativ 7.000 kilograme de trotil, aruncă în aer o parte din deal, apoi vin camioanele şi cară, spre staţiile de concasare, tot acest material, care este sfărâmat, apoi urcat în funiculare şi transportat la staţia de preparare. La rândul lor excavatoarele muşcă din pământuri, încarcă în camioane, iar buldozerişti amenajează drumuri peste drumuri”, informa revista Flacăra în 1985.
Industria minieră a intrat în declin profund la începutul anilor ’90, iar toate minele de aur, argint, cupru și minereuri complexe au fost închise treptat până la mijlocul anilor 2000. Costurile mari de producţie, tehnologiile învechite şi mai puţin performante, lipsa potenţialului economic la vremea respectivă şi epuizarea zăcămintelor s-au numărat printre motivele care au dus la închiderea unităţilor miniere şi la disponibilizarea a mii de salariaţi.
„Ne-am ales cu ruinele, deşi stăm pe un munte de aur. Mina Certej mai putea funcţiona ani buni ori, dacă tot a fost închisă, clădirilor trebuia să le fie dată o altă întrebuințare. Măcar să fi rămas ca muzeu”, spune Vasile un fost miner, ieşit la pensie în 1995.
„Să-mi dea o maşină de bani nu aş mai lucra în subteran. Era periculos, erau gaze, umezeală, praf siliconic Totuşi, au rămas filoane mari de aur neatinse. După ce s-a închis, tinerii au început să plece, nu au mai fost locuri de muncă, iar Certejul a decăzut”, relata un alt fost miner.
Bogăția din adâncuri
La aproape două decenii de la închiderea minelor de la Certej, puțini localnici mai sunt interesați de minerit, chiar dacă lucrările de cercetare a zăcămintelor aurifere din zonă au continuat. Licenţa de exploatare a minereurilor auro-argintifere din perimetrul Certej a fost obținută, după demersuri începute în anii 2000, de societatea Deva Gold (un joint-venture între Eldorado Gold şi compania de stat Minvest Deva).
Planurile companiei vizau extragerea, în 16 ani de exploatare, a circa 63,5 tone de aur şi alte 375 de tone de argint, valoarea zăcământului de la Certej fiind estimată la aproape două miliarde de euro.
Proiectul a fost contestat de mai multe organizaţii de mediu, care au acuzat folosirea cianurilor în procesul de prelucrare a minereurilor şi că investiţia va duce la defrişarea a peste 160 de hectare de pădure.
În 2021, magistraţii au anulat atât Planul Urbanistic Zonal emis în 2010 de Consiliul Local al comunei Certeju de Sus, cât şi Avizul de mediu emis în 2010 de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timiş (ARPM Timiş), ca urmare a unei proceduri care a durat aproximativ trei ani.
Se încarcă comentariile...
