CAMPANIE POVEŞTI VÂNĂTOREŞTI: A fost martor la o „coridă” cu mistreţi

Când vânează,  hunedoreanul Călin Pogăciaş spune că se află în misiune de salvare  şi protecţie a  faunei. Vânătorul a fost martorul unei întâmplări neobişnuite care a transformat un mistreţ într-un porc  cu apucături de taur fioros.

Când merge la vânătoare, Călin Pogăciaş nu face niciodată „genocid” printre animale.  Are chiar un „cod personal al păcii” care protejează un anumit tip de vânat de gloanţele puştii sale.
„Nu pot ucide iepuri, căprioare sau cerbi. Odată am văzut un iepure de câmp în agonie şi expresia din ochii animalului m-a convins să nu trag niciodată în ei. La fel  e şi cu căprioarele. Vânez însă fazani şi mistreţi”, a spus Călin Pogăciaş. Vânătoarea este pentru acesta o soluţie la căutările sale de a-şi umple timpul liber cu o activitate relaxantă.

„Nu sunt un vânător-prădător. De multe ori s-a întâmplat să nu îmi cadă nimic în bătaia puştii. Nu e nici o problemă. Denumesc acele partide de vânătoare misiuni de salvare şi protecţie a faunei”, a spus Călin Pogăciaş. Arma pe care o foloseşte a cumpărat-o acum cinci ani de la un vânător bătrân şi este de construcţie sovietică.
„E o puşcă sovietică, un IJ, din 1965,  la a cărei concepţie au contribuit şi armurieri nemţi pe care ruşii i-au luat la ei după  1945”, a explicat Călin Pogăciaş. 

Mistreţul a devenit „taur”

Chiar dacă este „boboc” în familia vânătorilor, Călin Pogăciaş are deja în tolbă câteva „poveşti adevărate” de la partidele de vânătoare. Cea mai pregnantă este aşa-zisa „coridă”  în care pe post de taur a fost un mistreţ nervos.

„Mistreţul era imens.  Obosit după goană, trecea la pas undeva la marginea perimetrului meu. Am tras, nu l-am nimerit, dar glonţul a trecut aproape de el şi animalul s-a speriat. A mărit ritmul, după care colegul din sectorul următor şi-a încercat şi el şansa. Glonţul a atins tangenţial mistreţul, răvăşind părul de pe spatele animalului”, povesteşte Călin Pogăciaş. În acel moment s-a declanşat „corida”. Mistreţul l-a văzut pe vânător şi a pornit lansat ca un taur spre el.  „Colegul meu nu a mai avut timp decât să sară înapoia unui trunchi de copac, moment în care şi-a  pierdut puşca şi pălăria de vânător. A fost un gest salvator pentru că mistreţul, care asemenea unei locomotive s-a izbit cu toată puterea de copac, l-a fi strivit pe vânător ”, îşi aminteşte Călin Pogăciaş, martor ocular la eveniment.