Profa' de română care a primit Marele Premiu „Marin Preda”

Activitatea sa publicistică a fost recompensată pentru proză, deşi preferă să se exprime artistic în versuri. În facultate, a cochetat cu jurnalismul la cotidianul Monitorul de Iaşi.

Profil

Născută: 5 aprilie 1971, comuna Piscu, judeţul Galaţi.

Studii: Facultatea de Litere, secţia Limba şi literatura română- Limba şi literatura rusă, Universitatea „Al. I. Cuza" Iaşi (1989-1993

Stare civilă: căsătorită, doi copii

Înclinaţia sa către artă s-a manifestat la o vârstă fragedă, prin desen. Copil fiind, schiţa portrete în creion sau picta, în acuarelă, peisaje.

„Totul venea de dincolo de mine, dintr-o misterioasa preştiinţă", ne mărturiseşte Vali Crăciun, profesor de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu" din Galaţi.

Şi-a dorit să studieze baletul, dar i-a plăcut şi matematica. Nu s-a gândit că va ajunge să scrie literatură. În liceu, a obţinut primul premiu pentru poezie, în cadrul unui festival naţional de creaţie pentru elevi.

„Cărţile erau viaţa mea, pasiunea pentru citit fiindu-mi insuflată de profesorul Nicolae Colceriu, om de o mare delicateţe şi profunzime a spiritului. Ideea era să citesc, să studiez, să scriu", ni se destăinuie interlocutoarea noastră.

A publicat volumul de poezie „Semne de recunoaştere" încurajată de un premiu pe care i-a fost decernat la Festivalul Naţional „Porni Luceafărul...", din 2004.

Pleca ultima din bibliotecă

În facultate, pe Vali o găseai aproape tot timpul într-o sală de lectură a unei biblioteci, din care pleca ultima, cu alte cărţi pe care le devora până a doua zi.

A fost membră a cenaclului facultăţii, condus de Emil Iordache şi de asemenea redactor la „Monitorul de Iaşi".

A publicat în antologii grupaje de texte („Opt moduri de a te naşte singur", „O antologie a literaturii gălăţene contemporane").

„Eu aştept germinarea românului, care creşte în mine, îl visez şi îl scriu deocamdată pe epidermă, e în sângele meu, cu poveşti complicate, iraţional şi magic, ca-n istoriile lui Marquez, Sabato sau Ruschdie...", îşi lasă imaginaţia să zboare profesoara de română.

Mihai Drăgan, un reputat eminescolog, o vedea făcând critică literară, iar Emil Iordache, profesorul său de dialectologie, i-a întuit talentul pentru poezie.

Vrea să editeze o antologie

Vali Crăciun nu va renunţa niciodată la catedră.

„Din 1993, tot învăţ să fiu profesor de limbaj, poezie şi nobleţe. Nu am abandonat catedra şi nu cred că o voi putea face", ne declară dascălul.

A făcut parte din cenaclul „Trimbulinzii" şi a scris cronici literare în „Porto-Franco" despre poezia contemporană.

A iubit literatura dintotdeauna, deoarece, după cum afirmă: „E modul meu de a respira un alt aer, de a mă redefini neîncetat".

În prezent, conduce cenaclul literar „Cuvinte" al colegiului „Mihail Kogălniceanu" şi revista de creaţie literară „Sui generis".

Ca dascăl, are proiecte ambiţioase. Doreşte să amenajeze un atelier de folclor, să editeze o antologie de poezie şi proză scrisă de elevi, dar şi să finalizeze piesa de teatru pe care a început-o cu gândul la elevii săi.

Ce îi place

Apreciez la oameni moralitatea, corectitudinea, credinţa în valori. Îmi plac mediile degajate, în care prejudecăţile nu încorsetează umorul. Mă simt bine cu cei care glumesc inteligent. Îmi place aventura, să risc, să provoc realul, să ocolesc cutumele anchilozante şi convenţiile. Iubesc sinceritatea, oricât de dură ar fi. Mă fascineaza cărţile, ploaia, marea, cerul în toate metamorfozele lui, neobişnuitul din oameni.

Ce nu vă place?

Cinismul gratuit, infecţia etică, lipsa de principii. Nu-mi plac prostii care se cred deştepţi. Mă sufocă străzile înguste, murdare, care se termină repede. Mă deranjează vulgaritatea, mârlania, minciuna, persoanele care vorbesc ca şi cum îţi bat toba în dreptul inimii, absurdul, secundele goale...

Întrebări şi răspunsuri

Când v-aţi dat seama că vreţi să îmbrăţişaţi cariera didactică?

Făcând practică pedagogică am simţit provocarea şi neliniştea catedrei. Profesorii îndrumători mi-au spus că am talent, că sunt parcă dintotdeauna în şcoală. O parte din mine a simţit chemarea aceasta, alta visa insula, ca în textul lui Ioan Groşan, pe care să scriu sau să citesc marea carte.

Cum aţi început să scrieţi pentru a publica ?

Primele poezii le-am scris în liceu. Premiile obţinute în cadrul festivalurilor naţionale de creaţie literară au fost un semn că trebuie să privesc ceva mai serios textele mele. Deşi am obţinut Marele Premiu „Marin Preda" pentru proză, am publicat până acum doar poezie.