FOTO Poveştile a două gălăţence care au fost nenorocite pe viaţă fără ca nimeni să fie găsit vinovat

Amanda Ciobanu depinde în continuare de medicamente

Două gălăţence, victime ale unor accidente la limita dintre hazard şi culpa umană, suportă consecinţe dureroase fără ca nimeni să răspundă pentru nenorocirile lor. Ambele victime au nevoie de operaţii costisitoare şi de terapie de lungă durată pentru a avea o viaţă cât de cât normală.

Destine asemănătoare pentru două gălăţence care, la interval de aproape patru ani, au trecut prin experienţe care le-au traumatizat pe viaţă, atât psihic, cât şi fizic.

Rămase cu sechele greu de dus pe picioare, cele două au fost victime ale unor accidente stupide, dar care sunt cu atât mai înfricoşătoare cu cât posibilitatea producerii lor oriunde şi oricui este foarte mare.

Amanda a învins moartea de două ori

Pe 3 ianuarie 2007, pe când avea doar 7 ani, Amanda Ciobanu a fost cât pe ce să îşi piardă viaţa după ce acoperişul blocului G6A din Micro 18 s-a desprins la o rafală de vânt mai puternică şi a lovit-o. Fetiţa a fost strivită sub bucata grea de hidroizolaţie smulsă de pe acoperiş şi a suferit fracturi ale oaselor feţei, fractură de craniu cu lipsă de substanţă cerebrală şi fracturi ale membrelor.

Chipul Amandei a suferit transformări în urma impactului cu hidroizolaţia

Dusă la Bucureşti, Amanda a reuşit să îşi revină spectaculos şi ajutată de tratamente pentru care părinţii ei, oameni simpli, au făcut eforturi supraomeneşti, a reuşit să îşi reia viaţa de la capăt. Lupta pentru viaţa Amandei, care la şase luni de la accident, a intrat din nou în comă, a fost dusă de părinţii fetiţei pe două fronturi: prin spitale şi în justiţie, încercând să găsească un vinovat pentru nenorocirea micuţei.

"Au fost două expertize tehnice ale acoperişului, din una reieşea că vântul a fost vinovat. După patru ani de procese, Judecătoria a confirmat în primăvara acestui an soluţia de neîncepere a urmăririi penale. Nu mai pot, am vândut tot. Amanda va avea nevoie pe viaţă de tratament, dar nimeni dintre cei care ar fi putut să răspundă ce cele întâmplate nu a răspuns", ne-a declarat Robert Ciobanu, tatăl Amandei.

Zdrobită de tencuiala căminului

Anul trecut, pe 21 decembrie, o bucată din zidul unuia dintre Căminele Liceului Metalurgic se prăbuşea în capul unei locatare şi aducea din nou în atenţie starea precară a multor locuinţe sociale de pe urma cărora Prinăria încasează chirii.
Loredana Jalbă, acum în vârstă de 30 de ani, a stat în comă profundă 13 zile după ce bucata de zid desprinsă de pe marginea unui balcon situat desupra intrării în bloc a lovit-o cu putere în cap.

Loredana şi soţul ei, Sorin, sunt fericiţi că femeia a scăpat cu viaţă

Pe 1 ianuarie 2011, Loredana s-a trezit, miraculos, dar lupta abia atunci a început. Cu deficienţe locomotorii grave, tânăra a fost nevoită să înveţe din nou să îşi mişte mâinile şi picioarele, dar şi să vorbească. Acum,deşi aparent este stăpână pe mişcările ei, este dependentă de ajutorul soţului.

„Nu ies niciodată din casă singură, ci doar cu soţul. Nu lucrez, pentru că nimeni nu vrea să aibă angajat pe cineva care are plăcuţă la cap. Înainte lucram ca vânzătoare în depozite, dar acum nu mai pot căra baxuri sau greutăţi", ne-a descris Loredana actuala sa exisenţă.

Mulţumită că a scăpat cu zile, femeia şi soţul său au totuşi amărăciunea că în urma acestui necaz cei care administrează au montat doar un paravan de tablă deasupra intrării.

Loredana păşeşte cu teamă pragul blocului, loc în care era cât pe ce să fie ucisă de tencuială

„De la Primărie ne-au pasat la Liceu, iar de la Liceu, la Primărie. Nu ştiu de ce plătim milioane pe chirie lunar. Am cheltuit peste 100 de milioane de lei cu tratamentele, numai din banii noştri. Nu ne putem permite să îi dăm în judecată", spune Sorina Jalbă, soţul Loredanei.