Eduard Şişu, actorul care a şi dormit pe scenă

Omul de teatru crede că pentru a reuşi în viaţă, este nevoie de multă muncă, de talent, dar şi de un dram de noroc

Actorul Eduard Şişu a ajuns la Teatrul Gulliver în anul 2000. „Eu cred în valoare, dar valoarea şi munca au uneori nevoie şi de puţin noroc şi eu cred că am avut. Cred că destinul m-a adus la teatru", mărturiseşte actorul.

Păpuşarul a absolvit facultatea în anul 1997, dar a preferat să lucreze în domeniul privat, ca director la o firmă importantă din Galaţi.
„Faptul că Stelian Stancu mi-a fost profesor, m-a ajutat atunci să intru în teatru. Am avut noroc că am înlocuit un alt actor şi mi-au fost repartizate roluri principale, chiar de la început. M-am pregătit bine şi am avut prestaţii bune aşa că mi-am ocupat locul în teatru", povesteşte interlocutorul.

Perioada de aur: studenţia

Anii petrecuţi pe băncile facultăţii de actorie de la Bucureşti au fost pline de momente frumoase din timpul cărora păstrează amintiri dintre cele mai plăcute.
„Acolo am învăţat ce înseamă, cum spun actorii << că te cheamă scândura>>. Era ceva nemaipomenit să fii pe aceeaşi scenă cu Mitică Popescu, Valeria Seciu şi alţi actori mari. Era un sentiment care nu poate fi descris şi mi-a rămas în adâncul sufletului", ne mărturiseşte actorul.

„Îmi aduc aminte că lucram la o piesă de Shakespeare şi, din cauza programului şi a oboselii aţipeam chiar pe scena pe care jucau aceşti monştri sacri ai teatrului. Era nemaimpomenit acest sentiment", a mai adăugat actorul.

Energia copiilor

Păpuşarul recunoaşte că unul dintre aspectele frumoase ale meseriei de actor într-un la un teatru de marionete este energia pe care o primeşti de la copiii- spectatori.
„Dacă la un teatrul dramatic, spectatorii adulţi rabdă şi o piesă mai puţin reuşită, la păpuşi, copiii îşi pierd imediat răbdarea dacă piesa este nereuşită", a explicat actorul.

„Ţin minte un episod amuzant, eu ieşisem de pe scenă şi eram în hol ca să iau un pahar cu apă, iar acolo erau doi băieţi care se ţineau de mână şi le era frică să intre în sală fiindu-le frică de un personaj negativ dintr-o peveste. Eu încercam să-i încurajez şi să le spun că bărbaţii nu ezită să intre în sală, însă ei au replicat: <<Nu suntem bărbaţi, sunt doar doi copiii>>", a mai spus actorul.

Eduard Şişu crede că ar fi o idee bună ca actorii din teatrele gălăţene să mai schimbe scena din când în când. „Cred că ar fi bine pentru teatre, dacă din când în când ar apare feţe noi pe scenă. Cu siguranţă că spectatorii ar aprecia asta", crede tânărul actor.

PROFIL

NĂSCUT: 05 mai 1974

STUDII: Universitatea Hyperion din Bucureşti

STAREA CIVILĂ: căsătorit

Ce-i place:
Îmi place să călătoresc, iar prin natura meseriei, am umblat mult prin lume. Parisul m-a impresionat cel mai mult. Este un oraş fascinant care oferă la fiecare pas o bucată de istorie.

Ce nu-i place
Mitocănia şi lipsa de caracter a unor oameni. Nu înţeleg caracterele care nu au verticalitate în modul în care gândesc şi acţionează. Iar în România trebuie să recunosc că sunt mulţi oameni care renunţă la verticalitate, care se vând.

Întrebări şi răspunsuri

Cum îţi caracterizezi generaţia?
Societatea actuală nu este aşezată pe baze morale puternice. Azi este o ruşine să spui că eşti patriot. În România au fost mereu, după '89, generaţii de sacrificiu, cred că aşa este şi acum. În România sunt numai generaţii de sacrificiu.

Ce actori îţi plac de la Hollywood?
Normal îi apreciez pe Al Pacino, De Niro, dar şi pe Kevin Spacey, Dustin Hoffman, Tom Hanks, Viggo Mortensen, Cristian Bale şi Edward Norton. Despre Brad Pitt crede că are noroc că e frumuşel, în rest face partituri foarte proaste, deşi are roluri în filme bune. Johnny Depp e bunicel, dar a avut noroc de colaborare cu regizorul Tim Burton.