Cum a fost alimentată psihoza cu terorişti în oraşele în care nu a fost Revoluţie

Galaţi, Deva şi Craiova sunt doar trei exemple de oraşe în care realitatea a fost distorsionată în zilele Revoluţiei din 1989. În unele cazuri, oamenii au murit din greşeală şi au devenit martiri.

Redeschiderea dosarului Revoluţiei Române este, indiscutabil, un moment de răscruce în ceea ce priveşte scrierea istoriei evenimentelor din decembrie 1989 şi ianuarie 1990. După începutul fără îndoială revoluţionar de la Timişoara şi de la Bucureşti, începând cu data de 22 decembrie 1989 lucrurile aveau să ia o turnură bizară, de haos organizat.

O analiză a evenimentelor arată cum erau „produşi“ eroi îndoielnici şi terorişti din fum în oraşele în care de fapt nu a fost Revoluţie. Se crea astfel aparenţa unui conflict grav, un adevărat război civil, care necesita intervenţia cu mână forte a unui lider „emanat“ la momentul potrivit în studiourile televiziunii române. În materialul de faţă ne vom apleca atenţia asupra a patru situaţii: Galaţi, Hunedoara, Giurgiu şi Craiova.

Erou-martir ucis în accident rutier

Modul cum s-au folosit autorităţile de moartea gălăţenului Dumitru Budescu (44 ani), în 24 decembrie 1989, este un exemplu de manipulare. Omul a ajuns erou-martir al Revoluţiei, chiar dacă împrejurările în care s-a produs decesul nu sunt chiar eroice: omul a fost strivit în maşina lui, o Dacia, de un tanc scăpat de sub control, pe un drum public, de un militar în termen.

Totul a pornit de la un ordin sosit de la Bucureşti. După cum avea să declare ulterior, pentru „Adevărul“, maiorul Ilie Plătică Vidovici (fost şef al Consiliului Frontului Salvării Naţionale - CFSN şi apoi politician social-democrat), comandamentul diviziei de tancuri de la Brăila raportase că este atacat de terorişti, aşa că Bucureştiul ordonaseră ca blindatele de la Galaţi să se deplaseze urgent în oraşul vecin, pentru a întări dispozitivul de apărare.

Dumitrru Budescu FOTO dosarul penal al cauzei

În seara zilei de 24 decembrie 1989, mai multe blindate au plecat către Brăila, iar pe raza satului Movileni, la doar trei kilometri de Galaţi, s-au încrucişat cu destinul localnicului  Dumitru Budescu. Iată cum este povestit incidentul, pentru „Adevărul“, de Ilie Plătică Vidovici, fost parlamentar FSN/PDSR/PSD şi, în momentul Revoluţiei, militar activ în Armata Română, la Galaţi, cu gradul de maior: „A venit nevasta lui la mine, era o ţigancă. Zice: «Mi-a murit omu`. A ieşit ca tâmpitul, beat mort, şi l-a călcat tancul». Ţăranul a ieşit să salute Armata şi ăia din tanc, fiind întuneric, nu l-au văzut şi l-au zdrobit“.

Potrivit procurorilor militari (rechizitoriul nr. 31/P/1990 din 9 decembrie 1997, întocmit de Parchetul Militar Bacău) însă, Dumitru Budescu a murit în cu totul alte împrejurări: era zi şi nu noapte (era ora 15.00), iar victima nu era pieton, ci se afla la volanul unei Dacia, cu numărul 1-GL-2591.

În concluzia anchetei, la opt ani de la producerea accidentului, Parchetul Militar Bacău a dispus trimiterea în judecată a sergentului în rezervă Ifrim Constantin, din cadrul UM 01314 Galaţi, mecanicul conductor al tancului, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă. Ulterior, justiţia l-a condamnat pe fostul tanchist Ifrim la o pedeapsă cu supendare, aşa că totul s-a îngropat, iar Budescu a rămas erou-martir: deci şi la Galaţi au fost confruntări cu „forţele ostile românilor“.

Cazul Florea, terorism sau încălcare de consemn?

Locotenentul Neculai Florea, de la UM 1959, de radiolocaţie, din Galaţi - şi el erou-martir al Revoluţiei - a murit, pe 27 decembrie 1989, tot dintr-o confuzie care implică, de fapt, câteva abateri grave de la regulamentele militare.

Locotenentul Neculai Florea FOTO dosarul penal al cauzei

După câte a declarat pentru „Adevărul“ Ilie Plătică-Vidovici, care l-a cunoscut personal pe tânărul ofiţer, incidentul e un caz de încălcare a consemnului: „Era comandant de gardă în acea noapte, dar i-a venit lui cheful să-şi vadă nevasta. Erau tineri şi ei, ştiţi cum e... Şi-a lăsat casca la birou şi a plecat. După un timp s-a întors la cazarmă, pe întuneric, şi a sărit gardul. Santinela l-a somat să stea. Ăsta l-a înjurat: «Bă, boule, eu sunt!». Santinela a început să tragă în el, a tras şi locotenentul Florea în santinelă“.

Această mărturie, aparent credibilă (se potriveşte cu rapoartele medico-legale ale celor două victime), este contrazisă de procurorii care au anchetat cazul în trei rânduri (ancheta iniţială a fost refăcută în 1997 şi 2007), care vorbesc despre terorişti care ar fi atacat unitatea militară de la nord şi de la sud, în vreme ce protagoniştii întâmplării – respectiv locotenentul Florea şi caporalul Duma Munteanu Eduard – ar fi fost în linia de apărare.

Prima anchetă, terminată prin Rezoluţia nr. 9/P/1990, stabilea neînceperea urmăririi penale în cazul lui Florea, dar începerea urmăririi penale în ceea ce-l priveşte pe caporal. Apoi s-a revenit, fiind scos din culpă şi caporalul. Ulterior, Florea a fost declarat erou-martir al Revoluţiei, Duma s-a ales şi el cu patalama de rănit şi cu drepturile aferente, iar dosarul zace şi acum pe la Parchetul Militar, cu autori necunoscuţi.

Morţii de la Hunedoara

Şi în ceea ce priveşte victimele de la Hunedoara sunt multe întrebări care nu îşi găsesc răspunsul nici astăzi. Şase persoane au murit, iar alte 19 au fost rănite. Cinci victime au fost la UM 01933, iar a şasea şi-a găsit sfârşitul în Pădurea Chizid, la bazinele de apă.

Într-un memoriu al Asociaţiei Revoluţionarilor din Hunedoara se arată că: „La Hunedoara au fost morţi şi răniţi chiar din rândul teroriştilor, deoarece, după lupte, s-au găsit urme de sânge în alte zone ale oraşului decât în cele în care au fost împuşcaţi unii dintre revoluţionari. Nu a fost prins nici un terorist. Se presupune că aceştia îşi ridicau morţii sau răniţii“.

Eroi ucişi de un şofer beat

Şi la Giurgiu au murit oameni la Revoluţie. La 23 decembrie 1989, o maşină care transporta lapte, condusă de un cetăţean beat, a intrat într-un grup de manifestanţi care se bucurau de fuga dictatorului. Vinovatul, pe nume Ion Zîmbrea, băuse toată ziua de tristeţe, întrucât se certase cu nevasta. A ucis şase persoane şi a rănit alte 15. Morţii au devenit eroi-martiri ai Revoluţiei.

Rafalele de mitraliera de la Craiova

Între 22 şi 27 decembrie 1989, haosul de pe străzile Craiovei, pornirile de tip kamikaze ale militarilor şi frenezia căutării unor terorişti inexistenţi au compus un tablou sinistru: 19 morţi şi aproape 100 de răniţi. Cei morţi au fost, repede etichetaţi, „la grămadă“, cu titlul de „erou-martir al Revoluţiei“.

Colonelul Ion Bărbulescu, care se afla, în acel moment, în sediul Judeţenei de Partid, povesteşte pentru „Adevărul“: „A sunat telefonul. Generalul Roşu a ridicat receptorul şi a raportat că la Craiova e linişte, nu sunt incidente, nu există terorişti. A ascultat, apoi, atent şi imediat s-a schimbat la faţă. După ce a închis telefonul, l-a chemat pe unul, căpitanul Bratiloveanu, comandant de pluton, şi i-a dat ordin : «Urci în tanc şi porneşti în misiune! Mergi pe strada Unirii în jos şi, când ajungi la Casa Armatei, tragi o salvă cu mitraliera, apoi mai tragi o salvă lângă stadion, la spital, la fabrica Electroputere şi tot aşa! Bă, tragi, ai înţeles?» Am rămas blocaţi. Nu ştiam ce să mai zicem“, a mai povestit Bărbulescu.