Mihai Eminescu, economistul vizionar: „Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva“

Mihai Eminescu FOTO Arhiva

Poetul Mihai Eminescu a fost nu numai un geniu literar şi publicistic, ci a avut şi o gândire economică originală, care în cea mai mare parte a sa stă în picioare şi astăzi.

Cultura geniului poeziei româneşti, Mihai Eminescu, în domeniul economic este una vastă, fiind un mare pasionat al operele clasicilor economiei de la acea vreme, precum Adam Smith şi chiar Karl Marx.

Eminescu avea darul de a prinde în chip nemijlocit realităţile economice şi a le reda într-o formă de o surprinzătoare noutate.

“Gândirea economică a lui Eminescu se poate urmări pe trei linii, care toate au ca punct de pornire ideea de dreptate. Căci el a văzut întâi, în viaţa omenirii, tot ceea ce era exploatarea omului de către om: exploatarea dintre ţară şi ţară, exploatarea dintre clasă şi clasă, exploatarea dintre neam şi neam. Cea dintâi l-a dus la concepţia independenţei economice, cea de a doua la principiul dreptăţii sociale, cea din urmă la ideea românismului economic”, susţine Mihail Mihăilescu, unul dintre marii publicişti români pe domeniul economic.

În gândirea lui Eminescu, punctul de plecare a fost constatarea sărăciei poporului român. El spunea că "cel mai mare rău pentru un popor este sărăcia" şi că o condiţie a civilizaţiei statului este civilizaţia economică.

“Ţăranul trebuie să muncească o vară pentru a plăti un obiect de lux cumpărat din străinătate. O naţiune care produce grâu poate trăi foarte bine, dar niciodată nu va putea să-şi îngăduie luxul naţiunilor industriale înaintate. Şi ce e într-adevăr o naţiune agricolă pe lângă una industrială? Mocanul nu a deprins meşteşugul şi de acea câştigă într-un an cât câştigă meşterul din străinătate într-o zi”, susţinea Eminescu.

Practic, Eminescu înţelegea nedreptatea care se ascundea sub diviziunea internaţională a muncii. El a fost şi un mare apărător al sistemului protecţionist românesc, promovând din răsputeri producătorii români.

La acea vreme, nimeni nu a făcut mai frumos apologia producătorului decât a făcut-o el:
“Condiţiunile plăcintei noastre constituţionale, a libertăţilor publice, de care radicalii se bucură atâta, sunt economice: temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc, care produce ceva, care punând mâna pe o piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită, care face din marmură statuie, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri. Este clasa de mijloc în asemenea condiţiuni? Poate ea vorbi de interesele ei?”, erau semnalele pe care le trăgea economistul Eminescu.

Analistul economic Radu Eugen Golban spune că acest protecţionism recomandat de Eminescu pentru propăşirea economiei româneşti oferea dezvoltarea meşteşugului autohton şi a agriculturii. Iar din acest punct de vedere, dacă ar fi trăit astăzi, Eminescu ar fi fost un opozant al aderării României la Uniunea Europeană.

“Eminescu nu ar fi agreat nici astăzi integrarea României în UE în maniera unui import brut de principii şi «forme fără fond», ci ar fi sugerat implementarea aceluiaşi mecanism de piaţă aplicat cu succes în cadrul Europei, în favoarea centrului şi în detrimentul periferiei. Eminescu ne-ar fi avertizat să nu confundăm politica mercantilă a Bruxelles-ului cu liberalismul politic şi orientarea culturală a României spre Occident”, scrie Radu Eugen Golban pe blogul său.

Eminescu era adeptul teoriei economice portivit căruia omul produce mai mult decât consumă, referindu-se în special la gospodăriile ţărăneşti, dând de înţeles că de pe urma muncii oamenilor de la ţară trăieşte o întreagă societate.

“Dacă Eminescu ar fi fost numai poet, ar fi dispreţuit substratul material al unei naţiuni. Fiindcă a fost şi gânditor, el şi-a dat seama de valoarea lui imensă pentru consolidarea şi puterea naţiunii. De aceea a dat atâta importanţă fenomenelor care se petrec în subsolul vieţii naţionale, fenomenelor economice. Eminescu a fost nu numai cel mai mare poet între poeţi, dar a fost, alături de alţi poeţi între economişti, singurul economist între poeţi. Eminescu a avut o concepţie integrală asupra fenomenelor economice. El a dat o interpretare proprie acestor fenomene, iar metoda lui se integrează în metodele cele mai moderne ale acestei ştiinţe”, scria în 1935 Mihail Manoilescu.