Craiova: Mănăstirea Sadova, viitor punct de atracţie turistică

Craiova: Mănăstirea Sadova, viitor punct de atracţie turistică

Biserica mănăstirii a intrat în martie în reabilitare. Conducerea CJ Dolj face demersuri la Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice pentru a prelua şi restaurarea picturii.

Mănăstirea Sadova este, din primăvară,  în atenţia autorităţilor locale, care intenţionează să îi crească potenţialul turistic. Dată fiind unicitatea picturii, care o deosebeşte de celelalte mănăstiri din Dolj, este nevoie de intervenţie specializată. „În acest moment se lucrează la exteriorul bisericii,. Pânăacum s-au investit aproximativ 10 miliarde de lei vechi. Vom face demersurile necesare pentru ca restaurarea picturii să fie preluată  de către Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, pentru că noi posibilităţi de asemenea anvergură nu avem“, spune stareţul mănăstirii, Vasile Prescurie.

Primăria Sadova sprijină proiectul

Despre frumuseţea picturii ştie şi primarul din Sadova, Vasile Jianu: „Această mănăstire este unică în sudul ţării. Mai există o singură mănăstire, în Moldova – Moldoviţa – cu această pictură. Trei miniştri ai culturii au vizitat-o şi aşa mi s-a spus, că e unică în Oltenia şi Muntenia“. Prezent ieri la mănăstire, şeful CJ Dolj, Ion Prioteasa, le-a promis enoriaşilor că va face demersurile necesare pentru a restaura şi pictura mănăstirii. „Biserica prinde contur, cel puţin în exterior. Vom vedea ce putem face şi pentru interior, pentru că vrem să redăm acest obiectiv turismului“, a declarat Ion Prioteasa. Lăcaşul sfânt a fost ctitorit în jurul aniilor 1500 de către boierii Craioveşti şi menţionat documentar în 1530. Biserica mănăstirii, construită în 1633 pe locul vechii biserici, poartă hramul „Sfântul Nicolae“. „A suferit, de-a lungul vremurilor, anumite reparaţii, a fost şi părăsită o vreme, din 1953 până în 1992, când a fost redeschisă. Nu au mai rămas decât această biserică şi cealaltă, mai mică, Biserica boliţă, care a fost părăsită şi a stat ani de zile fără acoperiş. Pictura s-a distrus în proporţie de 80%. Cu ajutorul lui Dumnezeu, o familie din Bucureşti s-a oferit să ne dea materialele, iar noi am suportat mâna de lucru“, povesteşte stareţul. Lăcaşul sfânt a fost împrejmuit cu ziduri fiind construit ca o mănăstire-cetate. Trecerea vremii şi-a spus cuvântul, din împrejmuire au mai rămas doar câteva cărămizi. „Aici a fost o clopotniţă. N-au mai rămas decât nişte ziduri ca şi din stăreţie. Nădăjduim că demersurile pe care le-am făcut vor stârni un ecou în sufletele reprezentanţilor autorităţilor şi vor veni să facă nişte sondaje pe linie arheologică. Arhitecţii vor lucra numai după ce vor avea aceste studii făcute de arheologi. Făcând şi acest pas, vom face toate demersurile necesare ca să se reia această lucrare de către Monumentele Istorice, pentru a reda încă o parte din frumuseţea mănăstirii“, încheie stareţul Prescurie, care are în oblăduire doar 4 călugări vieţuitori la mănăstirea-cetate din Sadova.