Craiova: Emil S. Maxim, dirijorul care lasă muzica să îi conducă viaţa

Emil S. Maxim spune că mâinile dirijorului, gestul acestuia, adună energii pentru a le duce mai departe, mai sus

Timp de şase ani a ţinut bagheta şi cârma la Teatrul Liric, iar din 2009 e dirijorul Coralei Academice a Filarmonicii Oltenia.

A pornit în profesie ca pianist - corepetitor, poposind un an în Liceul de Coregrafie din oraşul natal. A continuat ca asistent, maestru de cor şi dirijor la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca şi a fost o perioadă când a dirijat Corul bărbătesc „Armonia“. În 1995 s-a aşezat la catedră, în postura de conferenţiar la Academia de Muzică, unde îşi trăise studenţia. 1995 este şi anul în care soseşte printre olteni, la Teatrul Liric Elena Teodorini. A revenit în 2009, dar la Filarmonica Oltenia, purtat  de „barca“ în care spune că a traversat această viaţă şi care este muzica.

„Ea m-a salvat de multe, a înaintat mereu către o ţintă“, mărturiseşte Emil S. Maxim, care îşi pune întreaga existenţă sub semnul creaţiei lui Musorgski, „Boris Godunov“.

Decorat cu Ordinul „Meritul Cultural“

Profesia şi-o aşează în cuvinte potrivite, încercând să nu aducă atingere în vreun fel dimensiunii şi profunzimii ei.

„Dirijorul, ca şi un alt interpret, este acela care echilibrează suntele cu energia şi ritmurile lor într-un tot, astfel încât ele să apară ca un edificiu compact şi foarte uşor de pătruns“, spune maestrul, distins în 2004 cu Ordinul „Meritul Cultural“ şi onorat cu diplome de excelenţă de-a lungul activităţii sale artistice de peste 40 de ani.
Este legat de cor şi de orchestră deopotrivă. La fel, de operă, de operetă şi balet, de muzica simfonică şi cea vocal-simfonică. Colaborările sale i-au trecut în portofoliu importante instituţii muzicale din România, precum şi numele unor renumiţi artişti din ţară şi străinătate. Crede în forţa concertelor gândite şi create în cadrul unor proiecte în care poate urmări evoluţia interpreţilor, dar şi reacţia publicului. Ultimul dintre ele a prins viaţă anul trecut, în noiembrie, şi va ajunge la capăt vineri, în deschiderea stagiunii Filarmonicii Oltenia, cu Rahmaninov.
  
Profil
Născut. 23 iulie 1943, Cluj-Napoca.
Studii. Conservatorul de Muzică Gheorghe Dima, Cluj-Napoca.
Familie. Văduv, are două fiice.

Cum au fost anii petrecuţi alături de echipa Liricului?
Ce pot să spun este că am plecat îmbogăţit de aici. Eu le-am dat demnitate, victorie, m-am ţinut de cuvânt în ceea ce a însemnat întărirea instituţiei. Am avut suficientă înţelepciune să nu simt dezamăgire pentru ce m-a nemulţumit şi să-i păstrez în suflet pe oamenii care mi-au fost aproape.
Care vă este mai mult casă, Clujul sau Craiova?
Văd Craiova care îmi place, aşa cum văd oriunde aş merge. Casă mi-a fost mereu locul în care am muncit, căci mie mi-a fost întotdeauna dor să muncesc, iar grădină mi-au fost visurile mele, proiectele pe care le concretizez şi azi. Şi ce fac la filarmonică a pornit ca un proiect, iar concertul de vineri este capătul acestuia.