Teroriştii din ţara mea

În ţara mea se moare de la o şapcă. Dar hoarda de români dezlănţuiţi face ravagii prin toată lumea. Săptămâna trecută, presa străină mai nota o ispravă nemaiauzită: nomazi din România pripăşiţi într-o ţară scandinavă se hrănesc cu şobolani, câini şi pescăruşi. Vietăţile sunt pârlite pe focuri improvizate în clădiri părăsite, garaje şi parcuri, acolo unde românii şi-au făcut culcuş.

Nordicii sunt oripilaţi. De la atentatele din iulie, când asasinul Breivik a secerat 77 oameni, acesta este primul val de omoruri din Norvegia cărora le cad victime alte suflete, fie ele şi necuvântătoare.

Grozăvia comisă de români ne-a fost semnalată, ca un strigăt de ajutor, de constănţeni care trăiesc în Oslo. Ei vor să fie mândri că sunt nu doar cinstiţi, ci şi români. „Luptăm în fiecare zi să câştigăm încrederea angajatorilor. Vrem să le facem impresie bună şi să le dovedim că suntem mai capabili decât mulţi dintre ai lor. Aşa reuşim să fim apreciaţi, aşa ajungem ca ei să ne dea pe mână bunul mers al casei lor şi chiar al afacerii lor. Dar o asemenea blestemăţie ne dă peste cap şi ne face, nouă ca popor, mai mult rău decât vă puteţi închipui. Cei care ne cunosc personal se conving că nu avem nimic de-a face cu astfel de gesturi. Dar eticheta rămâne“, mărturisesc românii cu buletin de Constanţa şi drept de muncă în Norvegia.

Aşa spun şi străinii care ne sar în apărare pe site-urile presei internaţionale. „Nu toţi românii sunt aşa. Cei despre care se vorbeşte cerşesc prin toată Europa, nu sunt reprezentativi pentru poporul român“. Vehemenţa cu care sunt contrazişi este înspăimântătoare, dar de înţeles. „Afară cu românii din Europa! Sunt pur şi simplu ţigani“, strigă nordicii exasperaţi. Spaniolii, italienii, grecii, englezii sau francezii au răguşit deja.

Dacă ne salvăm ca individualităţi în ochii lumii, nu asta reuşim şi ca naţiune. Pentru urmaşii vikingilor, suntem acum „mâncătorii de şobolani“. Dacă nordicii ne-ar cunoaşte oraşele pline de mizerie, s-ar mira cum de cerşetorii din România se plâng că nu au ce mânca în ţara lor.

Ca români ne facem cruce că nu avem încă bombe, atentate şi asasinate în masă ca în alte ţări europene, mult mai avansate ca nivel de trai. Dar, prin ceea ce fac atât acasă, cât şi peste hotare, ai noştri sunt cei mai pricepuţi terorişti în a arunca în aer orice reputaţie, omorându-ne astfel mândria de a fi români.