România, în prag de război civil în 1945. „În cazul în care demonstranţii care încearcă să ocupe instituţiile nu se retrag, să se tragă în plin“
0România s-a aflat în februarie 1945 într-o situaţie de criză politică majoră, internă şi externă, în prag de război civil, în contextul în care lupta pentru schimbarea regimului politic intern, susţinută de Uniunea Sovietică, a ajuns la apogeu.
La data de 23 August 1944 Regele Mihai a citit la postul public de radio Proclamaţia către ţară prin care anunţa ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi încetarea imediată a războiului cu Naţiunile Unite. Iniţial, Aliaţilor nu le venea să creadă că România nu stătuse la masa tratativelor cu sovieticii, nu încheiase un armistiţiu, ci pur şi simplu intrase într-o aventură printr-o lovitură de palat.
Armistiţiul a fost semnat mult mai târziu, respectiv la data de 12 septembrie. Dr. Florin C. Stan, consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, spune că majoritatea celor 20 de puncte ale armistiţiului impuneau statului român subordonarea faţă de sovietici. „Nu lipsită de semnificaţie a fost şi semnarea Armistiţiului numai de către români şi sovietici, anglo-americanii acceptând reprezentarea prin delegaţii sovietici. În filigran, mesajul era evident: Moscova avea drum liber spre impunerea propriilor interese politice asupra Bucureştiului“, precizează istoricul.
Singurul punct pozitiv era cel de-al 19-lea, care prevedea că Arbitrajul de la Viena (Dictatul impus de către liderii Germaniei şi Italiei) din 1940, prin care o parte însemnată a Transilvaniei revenise Ungariei, este ,,nul şi neavenit”, acest teritoriu urmând să fie restituit României.
Armistiţiul încheiat la la 12 septembrie 1944 la Moscova între România şi Puterile Aliate (Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii), pe de o parte a scurtat războiul cu câteva luni, salvând de la moarte sute de mii de soldaţi, însă, pe de altă parte, a permis ocuparea ţării de către Armata Roşie, situaţie care a durat până în anul 1958, timp în care sovieticii au asigurat instaurarea comunismului.
Românii, scoşi în stradă
Marile lipsuri materiale cu care se confruntau românii, din cauza stării de război şi obligaţiilor impuse prin Convenţia de armistiţiu, spune istoricul Alesandru Duţu, au înlesnit acţiunea comuniştilor de a-i scoate în stradă pe români şi a-i determina pe mulţi să susţină schimbările politice şi sociale preconizate, să participe la înlăturarea prin forţă a instituţiilor statului spre a impune la conducere regimul politic agreat de Moscova.
În faţa acestei situaţii, generalul generalul Nicolae Rădescu, prim-ministrul ţării, a făcut cunoscute, la 11 februarie 1945, principalele puncte ale programului său de guvernare. Printre cele mai importante se numărau continuarea războiului, cu toată puterea, alături de Aliaţi, până la totala înfrângere a hitlerismului, îndeplinirea cu loialitate şi fără şovăire a clauzelor armistiţiului încheiat cu Puterile Aliate, păstrarea ordinii pentru ca să putem munci toţi în linişte şi cât mai intens în scopul de a mări producţia şi a putea face faţă astfel îndatoririlor contractante prin armistiţiul încheiat.
Condamnând aventurile politice, prim-ministrul a mai declarat că va ,,apăra, cu orice preţ, liniştea şi ordinea în ţară”, că ,,nimeni n-are a se teme de nimic dacă păşeşte pe drumul drept” şi a cerut ,,cuminţenie, păstrarea celei mai desăvârşite ordini şi linişti şi înhămare la muncă grea şi spornică, acesta constituind singurul mijloc ca să nu alunecăm pe povârnişul prăbuşirii”.
Aceste declaraţii au fost receptate de liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej ca ,,un act de ostilitate la adresa poporului nostru întreg”, ca ,,un act de provocare”, ,,un act de ostilitate chiar faţă de marii noştri aliaţi şi în primul rând faţă de Uniunea Sovietică”. Manifestând fermitate în menţinerea liniştii interne, a structurilor democratice ale ţării, prim-ministrul a ordonat ca ,,în cazul când demonstranţii, care încearcă să ocupe instituţiile, nu se retrag, la salva de avertisment, să se tragă în plin”, admiţând chiar posibilitatea de a se ajunge la război civil.
Trupele sovietice, care defilau pe străzi, pregătite să intervină
„În condiţiile existenţei regimului de armistiţiu, toate acestea au creat pericolul real al intervenţiei directe a trupelor sovietice, care defilau pe străzi, al ocupării militare a ţării în cazul războiului civil, care putea fi declanşat cu uşurinţă de gărzile patriotice, organizate de comunişti, erau pregătite să treacă la ,,ocuparea prin forţă a principalelor instituţii ale statului”, la neutralizarea a 15 obiective militare din Capitală, inclusiv a Marelui Stat Major, ale cărui subunităţi de pază fuseseră dezarmate, chiar în acele momente, din ordin sovietic.
În unele oraşe (Craiova, Caracal şi Bucureşti), în cadrul încercării manifestanţilor de a ocupa, prin forţă, sediile primăriilor şi prefecturilor, militarii şi forţele de ordine au tras, fiind morţi şi răniţi. DE menţionat este faptul că s-au tras şi gloanţe, de alt calibru, care nu aparţineau armatei)“, spune istoricul Alesandru Duţu. Miniştrii Frontului Naţional Democrat şi presa comunistă au acuzat oştirea că este ,,fascistă”, că asasinează cetăţenii paşnici ai ţării, ulterior, unii dintre militarii care executaseră ordinul lui Nicolae Rădescu fiind arestaţi şi condamnaţi la închisoare, inclusiv generalul Iosif Teodorescu, comandantul Militar al Capitalei.
În cea mai mare parte a garnizoanelor nu s-a făcut însă uz de armă, comandanţii evitând vărsările de sânge, prin convorbiri cu conducătorii manifestanţilor sau cu comandanţii trupelor sovietice din zonă.
La 28 februarie 1945 generalul Nicolae Rădescu a fost demis, iar la 6 martie 1945, invocând şi presiunea străzii, sovieticii au impus regelui Mihai I instalarea guvernul dr. Petru Groza, care la scurt timp avea să autorizeze forţele militare fidele, în special Divizia ,,Tudor Vladimirescu-Debreţin”, constituită în 1943 pe teritoriul sovietic din prizonieri de război români, să intervină în stradă, de această dată împotriva manifestanţilor opoziţiei reprezentate de partidele istorice, în special.
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
