Dezinformare şi propagandă după 23 August 1944: „Regele a fugit în Turcia“, „guvernul a părăsit Capitala“, „ofiţerii sunt trimişi în Siberia“
0
Proclamaţia către ţară a regelui Mihai, difuzată la data de 23 August 1944, a fost interpretată în mod diferit de marile puteri ale lumii. Posturile din Berlin vorbeau de bolşevizare şi de anexarea României la URSS, altele anunţau că Regele a fugit în Turcia, iar Moscova nu recunoştea nimic.
La 23 August 1944, la ora 22.30, prin Proclamaţia către ţară, difuzată de posturile de radio, Regele anunţa: „În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.
Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită“.
Puterile Axei erau Germania, Italia şi Japonia, iar din Naţiunile Unite făceau parte Franţa, Imperiul Rus, Marea Britanie, Italia şi Statele Unite ale Americii.
Mesajul Regelui, imprimat de trei ori
De ce a ales Regele radioul pentru a se adresa poporului? În anul 1939 existau 316.000 de aparate de radio şi probabil, că numărul rămăsese constant şi în 1944. Oamenii obişnuiau să asculte în comun concerte şi piese de teatru, astfel că aproximativ două milioane de români beneficiau de transmisiile Societăţii Române de Radiodifuziune.
Potrivit calculelor făcute de specialişti, un radio revenea la aproximativ 44 de oameni şi, prin urmare este lesne de înţeles de ce regele a ales această cale, care reprezenta o armă terbilă de propagandă, aşa cum se consemnează în volumul „Război în eter. 23 august 1944 pe unde radio. Deinformare şi propagandă“ semnat de Florian Bichir, membru în colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
Amănunte despre imprimarea proclamaţiei aflăm din acelaşi volum. Vasile Ionescu, care era la acea vreme directorul Societăţii Române de Radiodifuziune, mărturisea că în seara zilei de 23 august, către ora 20.30, discursul Regelui Mihai I a fost imprimat, la cererea suveranului, de trei ori, de către o echipă a radioului. „Am făcut trei imprimări pe discuri speciale decelit, pe care le avea în folosinţă exclusivă numai Radiodifuziunea şi aceasta pe considerentul de a avea posibilitatea să aleg spre difuzare pe cel mai bine imprimat şi totodată să avem imprimări în plus pentru orice eventualitate neprevăzută“, spune Vasile Ionescu, citat de Florian Bichir. (foto)
Bucureştiul, bombardat de nemţi
Reacţia germană nu s-a lăsat aşteptată după discursul Regelui. În dimineaţa zilei de 24, pe la ora 5.30, au început bombardamentele germane şi s-au distrus inclusiv partea din Palatul Regal, unde a fost arestat mareşalul Ion Antonescu, şi clădirea Radioului, emisia fiind întreruptă.
Istoricii au scris pagini întregi despre actul de la 23 August. Unii o numesc o dată istorică, iar comuniştii au făcut-o chiar zi naţională, în timp ce alţii o socotesc un act de trădare. „Controversele vor continua, probabil fiindcă evenimentele s-au petrecut prea curând, pentru a fi studiate fără patimă, după cum spune o zicală chineză.
Să nu uităm că Regele Mihai, singurul supravieţuitor al acelor clipe fierbinţi, trăieşte, iar monarhiştii nu vor accepta în ruptul capului că Majestatea Sa nu a salvat ţara. Că nu trebuia să-l aresteze pe Antonescu şi să-l ţină ca pe ultima slugă în seiful cu timbre al lui Carol al II-lea“, spune Florian Bichir, cel care consultat „Fondul Documentar privind Actul de la 23 august în lumina comentariilor străine“, realizat de Ministerul Propagandei, Direcţia Radio-Ascultare, documente aflate în arhiva CNSAS. „După ce l-am parcurs mi-am dat seama că el trebuie pus imediat în circulaţie, pentru că la 23 august 1944 Bucureştiul a fost ţinta a două mari campanii de dezinformare“, spune Bichir.
Moscova nu crede în lacrimi
Dar să vedem cum au primit discursul regelui aliaţii noştri care ne-au devenit duşmani şi duşmanii care ne-au devenit aliaţi. Primul anunţ care a făcut înconjurul lumii, prin intermediul Londrei, suna cam aşa: „România a acceptat condiţiile de pace ale aliaţilor. Regele Mihai a adresat o proclamaţie pentru Ţară, anunţând încetarea ostilităţilor împotriva puterilor aliate şi începerea luptei alături de naţiunile unite, împotriva inamicului comun. Din noul guvern fac parte D-l Iuliu Maniu şi Brătianu“.
Reprezentanţii postului Atlantic, din SUA, sugerau că sovieticii făcuseră propuneri de pace, ceea ce nu era adevărat. „În urma propunerii de pace oferită de către Rusia Sovietică, România a ieşit din război. Regele Mihai a declarat într-o proclamaţie că România se alătură aliaţilor“.
În tot acest haos informaţional, singurii cinici rămân sovieticii, spune Bichir. Radio Moscova îşi informa sec ascultătorii: „După cum transmite Agenţia Reuters, postul de Radio Bucureşti a anunţat astă-seară că în România a fost format un nou guvern în frunte cu domnul general Constantin Sănătescu. Din noul guvern fac parte domnii Brătianu şi Maniu“.
Iniţial, Aliaţilor nu le venea să creadă că România nu stătuse la masa tratativelor cu sovieticii, nu încheiase un armistiţiu, ci, pur şi simplu, intrase într-o aventură printr-o lovitură de palat, spune Florian Bichir. În vreme de război, spune el, dacă vrei pacea, mergi cu delegaţie la respectivul stat, nu o declari la radio, printr-o proclamaţie. De altfel, armistiţiul s-a semnat mult mai târziu, la 12 septembrie.
Carol al II-lea, despre proclamaţia lui Mihai
Mai exotic, corespondentul Reuters din Mexic l-a găsit pe fostul rege Carol al II-lea, iar ştirea face înconjurul lumii: „Primindu-mă în locuinţa lui din apropiere de Mexico City, fostul Rege Carol al II-lea mi-a declarat zâmbind: «Sunt foarte fericit că fiul meu, ţinând seama de sentimentele reale ale poporului, a făcut ca România să iasă din război»“.
Dacă posturile occidentale au salutat actul de la 23 august 1944, posturile de radio inamice după 23 august (Berlin, Dunărea, Ilse II, Transocean, Budapesta) anunţau proclamaţia regelui folosind termeni precum „bolşevizare“, „desfiinţarea ca stat“, „anexarea la U.R.S.S.“. Mai mult „tonul emisiunilor trăda însă enervarea, şi se ajunsese până acolo încât se anunţa: „Regele a fugit în Turcia“, „guvernul a părăsit Capitala“, „ofiţerii sunt trimişi în Siberia“.
Acestea au fost zilele fierbinţi după 23 August 1944. O lună mai târziu, după semnarea şi a armistiţiului, Regele a avut ocazia să lămurească această problemă odată cu primirea la Palat a jurnaliştilor străini. Întrebat fiind de Stephen Gardony, corespondentul lui New York Times, care a fost rolul lui, suveranul a răspuns: „La 23 august am socotit că sosise momentul cel mai potrivit pentru a termina un regim dictatorial ce nu corespunsese niciodată dorinţelor poporului meu. Bineînţeles că mă hotărâsem cu mult mai înainte să fac lucrul acesta. Evenimentele de la 23 august au fost doar culminarea sforţărilor mele de a coordona planurile pregătite de multă vreme de către conducătorii noştri politici militari cu dorinţele Naţiunilor Unite“.
Vă mai recomandăm:
Casa de Hohenzollern-Sigmaringen şi Regii României
Istoria conflictelor dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzoller
Se încarcă comentariile...
