Abdicarea Regelui Mihai: „Monarhia reprezenta ultimul bastion al rezistenţei regimului democratic în faţa forţelor comuniste loiale Moscovei“
0La 30 decembrie 1947, în urmă cu aproape şapte decenii, Mihai I abdica. A fost momentul în care a început ocupaţia sovietică în România.
La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a spus, atunci când a abdicat, că renunţă la tron atât pentru el, cât şi pentru urmaşii săi. „Abdic pentru mine şi pentru urmaşii mei de la Tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat la Rege al României. Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de Stat“.
În schimb, Carol al II-lea a spus în manifestul către români în septembrie 1940: „Români, Vremuri de adâncă tulburare şi îngrijorare trec peste scumpa mea ţară. De acum 10 ani când am luat locul de adâncă răspundere de a fi regele patriei mele, fără răgaz, fără odihnă şi cu cea mai desăvârşită dragoste m-am străduit de a face tot ce conştiinţa mea îmi poruncea pentru binele României.
Azi, zile de vitregie nespusă îndurerează ţara, care se găseşte în faţa unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut şi crescut, să le înlătur trecând azi fiului meu, pe care ştiu cât de mult îl iubiţi, grelele sarcini ale domniei. Făcând această jertfă pentru salvarea patriei, înalţ cea mai caldă rugăciune ca ea să fie cât mai folositoare.
Lăsând poporului meu pe scumpul meu fiu, rog pe toţi românii să-l înconjoare cu cea mai caldă şi mai desăvârşită credinţă şi dragoste, ca să poată găsi în ele reazimul de care are atâta nevoie greaua-i răspundere ce de azi înainte apasă pe umerii săi fragezi“.
Contextul celor două abdicări
Istoricul Costin Scurtu, directorul Muzeul Militar Naţional Ferdinand I – filiala Constanţa, spune că nu putem face comparaţie între cele două abdicări, deoarece vorbim de două momente istorice total diferite. În anul 1940 este vorba de o acţiune internă la nivelul politicii româneşti, iar în 1947 contextul era total schimbat: o minoritate politică susţinută de o mare putere militară impunea un nou regim politic în România.
„Carol al II-lea renunţa la prerogativele de rege în favoarea fiului său cu mesajul clar către poporul român de a fi alături de monarhie, pe când în 1947 monarhia reprezenta ultimul bastion al rezistenţei regimului democratic în faţa preluării puterii de către forţele comuniste loiale Moscovei“, spune istoricul.
Variantele abdicării regelui Mihai I
Despre abdicarea regelui Mihai există două variante. Prima este cea exprimată de regele Mihai şi apropiaţii lui şi susţinută de rapoartele abmasadelor marilor puteri trimise către ţările lor în care sunt menţionate ameninţarea, uciderea a peste 1.000 de studenţi în cazul în care regele nu abdică şi pericolul războiului civil.
O a doua variantă aparţine noului regim politic al lui Petru Groza, susţinută de opiniile anumitor cercuri sovietice, care vor să lase impresia că abdicarea regelui a fost rezultatul unei negocieri, deoarece Mihai I dorea să se căsătorească cu prinţesa Ana de Bourbon-Parma şi că a înţeles că în România casa regală nu ar mai fi avut viitor.
Se vorbeşte inclusiv de oferta lui Petru Groza de a-i da o sumă de bani regelui dacă acesta ar fi fost de acord cu exilul în Mexic, lucru refuzat de suveran.
La o lună de la abdicare, regele Mihai I a recunoscut, din Anglia, faptul că a fost obligat să abdice.
„Trebuie să reţinem că, din punct de vedere istoric, singura instituţie care apăra democraţia la acea vreme era Casa Regală. Abdicarea nu trebuie privită ca o trădare, ci a reprezentat soluţia celui singur în faţa marii puteri cu care se confrunta“, spune Costin Scurtu.
După actul istoric de la 23 August 1944, când România a întors armele împotriva nemţilor, trupele ruseşti au luat în stăpânire întreaga Românie. Ruşii au plecat din ţară în anul 1958.
Vă mai recomandăm:
Casa de Hohenzollern-Sigmaringen şi Regii României
Istoria conflictelor dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzoller
Se încarcă comentariile...
