Constanţa: Gara a devenit singurul hotel de lux pentru oamenii străzii

Un fost economist, vorbitor cursiv de engleză, se adăposteşte de 13 ani în gara din Constanţa. În spatele fiecărui număr sec din stastistici cu oameni fără adăpost se ascunde o poveste tristă. Nu s-au născut pe stradă, însă dramele personale i-au târât pe drumuri.

Emil Rădulescu a avut o familie, un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului, dar le-a pierdut pe toate în doar câteva luni. La 57 de ani, el are o poveste de viaţă cutremurătoare. Îşi aminteşte cum a început declinul pentru el. „Mi-au murit părinţii, am pierdut două case şi am ajuns pe străzi“, spune bărbatul. Şi-a pierdut întâi tatăl şi apoi mama, la o diferenţă de doi ani.

Singurătate în doi

Stă retras în gara din Constanţa şi încearcă să-şi încălzească mâinile în mănuşile rupte. Din când în când, îşi face drum printer călători, sprijinit de un baston şi de Aurica, o femeie de 53 de ani. Cu ea îşi împarte zilele, printre miile de oameni care au trecut prin gara constănţeană.

Poliţiştii sunt obişnuiţi cu el

Povesteşte întâmplări din viaţa lui oricui vrea să-l asculte. Spune că vorbeşte fluent patru limbi străine, iar uşurinţa cu care se exprimă şi pronunţia în limba engleză ar face invidios orice tânăr cu pretenţii. Poliţiştii feroviari îl cunosc de 13 ani şi cunosc pe de rost povestea omului fără casă. „Acesta este a 13-a iarnă în care nea Emil vine aici. E bun şi milos cu ceilalţi, le dă bani altora când are“, spune poliţistul Cristian Dicanu, agentul şef adjunct din Gara Constanţa. Nea Emil priveşte trist spre trenul care stă să plece şi îşi frământă mâinile, încercând să se încălzească. În ciuda frigului de afară, doar o pereche de pantaloni subţiri îi acoperă picioarele, iar prin încălţămintea de vară simte temperaturile scăzute din fiecare iarnă.

Călători iritaţi şi vagabonzi bătuţi

Călătorii se plâng de mirosul pe care oamenii străzii îl emană. Cu toate acestea, au fost primite şi plângeri în care cei fără adăpost sunt agresaţi de călători.

În ambele cazuri, călătorii îşi văd de drum, iar oamenii străzii sunt plimbaţi de la o instituţie la alta şi apoi se reîntorc pe stradă. „Călătorii deranjaţi sună la 112, poliţiştii de la Transporturi Feroviare constată situaţia, apoi sună la ambulanţă. Cei de la spital nu au ce să le facă şi le dau drumul înapoi pe stradă“, explică Dicanu traseul celor fără adăpost.

„Ia-mi tensiunea şi pe urmă lasă-mă să dorm“

Când frigul îi doboară, caută adăpost la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. „De obicei, ajung seara la noi, pentru că ziua merg la cerşit.  Unul dintre ei mi-a spus: «Hai, doamna doctor, ia-mi tensiunea şi pe urmă lasă-mă să dorm, că de-asta am venit».  De cele mai multe ori, ei nu au acte de identitate şi trebuie să-i identificăm, să luăm legătura cu primăriile“, spune medicul Rodica Tudoran, şeful Unităţii de Primire a Urgenţelor din cadrul Spitalului Judeţean.

„Sunt găsiţi degeraţi şi aduşi cu ambulanţa la spital, iar în funcţie de patologia cu care se prezintă, sunt consultaţi de un medic de specialitate“, spune dr. Gheorghe Nicola, şeful secţiei de Boli Dermato-Venerice din cadrul Spitalului Judeţean Constanţa.

În fiecare an este la fel

„Din păcate, problema vagabonzilor este aceeaşi în fiecare an, odată cu începerea sezonului rece. Prin sistemul public de sănătate, cei care sunt internaţi beneficiază de asistenţă medicală, în ciuda faptului că nu au niciun venit“, a declarat dr. Florian Stoian, purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean Constanţa.

Soluţii sunt doar pentru copii

La Constanţa nu există niciun adăpost pentru oamenii străzii. Doar pentru copii au fost găsite soluţii. În Adăpostul de Zi şi de Noapte pentru Copiii Străzii se află în prezent 15 micuţi, centrul funcţionând la capacitate maximă. „Mai sunt trei copii care vin în fiecare zi pentru a lua masa“, a declarat Roxana Onea, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa. În evidenţele serviciului de asistenţă socială se află şi 15 adulţi.