Studenţia lui Bartolomeu Anania, „Leul Ardealului“: legătura cu greva studenţească, exmatricularea şi stigmatul legionar
0
Bartolomeu Anania, fostul mitropolit al Clujului, a studiat Medicina la actuala UBB, iar de numele lui se leagă greva studenţească din primăvara lui 1946. Răposatul jurnalist Constantin Mustaţă a publicat două volume numite ”Student la Cluj” unde a redat interviuri cu mai multe personalităţi care au studiat la Cluj. Pe Anania l-a intervievat în 1998 şi în 2001.
”La începutul anului 1944, când Universitatea din Cluj se afla încă la Sibiu, am devenit student la Medicină. În 1945 am revenit la Cluj, împreună cu toată Universitatea”, îi mărturisea, în 1998, Mitropolitul Bartolomeu Anania jurnalistului Constantin Mustaţă.
Prelatul scria, în ”Memoriile” sale, publicate în 2008 (citate de cotidiantr.ro), că ”în acel Cluj al primăverii lui 1946, nu comunismul era principala preocupare a vieţii academice, ci problema ungurească, problemă veche şi reînoită acum, cînd stăpânirea maghiară fusese alungată din nordul Ardealului. Dacă românii se întorceau „acasă” şi trăiau din plin sentimentul biruinţei, ungurii nu ezitau să-şi arate duşmănia faţă de această victorie (...). Refuzau să vorbească româneşte în localurile publice, înjurau pe limba lor şi nu o dată s-au petrecut acte de provocare directă asupra studenţilor care purtau o panglică tricoloră la butonieră”.
În 1946, călugărul Bartolomeu avea 25 de ani şi era şeful anului II de la Medicină, dar şi primul locţiitor al şefului Centrului Studenţesc ”Petru Maior”. Locuia în Parcul Sportiv, într-o ”cămăruţă oferită de profesorul Haţieganu”, în schimbul unor servicii pe care le făcea pe lângă bisericuţa din parc. Anania i-a povestit lui Constantin Mustaţă că în noaptea de 28 mai 1946 dormise la un coleg, la care a mers să facă planuri pentru ajutorarea studenţilor nevoiaşi. Din camera acelui coleg a auzit zgomote şi puşcături, dar a crezut că ”trebuia să fie una din obişnuitele petreceri studenţeşti, la o halbă de bere, care se mai soldau şi cu câte o mică bătaie”.
Ce se întâmplase, de fapt, în acea noapte
În ”Memoriile” sale, Anania descrie filmul evenimentelor: zeci de studenţi unguri au intrat în căminul „Avram Iancu” „înarmaţi cu răngi de fier şi chiar cu pistoale şi au devastat tot parterul, făcând zob bucătăria, sufrageriile, biblioteca şi chiar şi closetele; niciun obiect nu a rămas întreg, nicio farfurie, niciun pahar”. Autorităţile comuniste au arestat 14 studenţi români, ceea ce a trezit furia celorlalţi. Au ieşit în stradă. Anania a fost singurul care a reuşit să îi controleze şi obţinuse promisiunea ministrului de interne de atunci că studenţii arestaţi abuziv vor fi eliberaţi.
„Autorităţile intenţionau să muşamalizeze totul şi (...) să arunce vina pe studenţi, pe acei huligani care-i provocaseră de atîtea ori pe fraţii şi conlocuitorii noştri unguri (...). Ungurii lucraseră cu cap, deveniseră – cu uşurinţă - posesori ai carnetului roşu, iar Partidului Comunist nu-i convenea, tocmai acum, să îşi aresteze propriii membri şi să-i defere ca pe nişte anarhişti, tulburători ai ordinii publice”, notează Anania în „Memorii“, citate de cotidiantr.ro.
Ce spune Bartolomeu Anania despre atmosfera acelor zile, după care a fost exmatriculat de la Medicină. Fragmente din interviul luat de jurnalistul Constatin Mustaţă fostului mitropolit FOTO: imagine din cartea ”Student la Cluj”, paginile 284, 286 şi 287
Stigmatul de legionar
Când avea 17 ani şi era elev la seminarul Central din Bucureşti (Teologie), Bartolomeu Anania s-a întâlnit cu un camarad care era în convoi la înmormântarea lui Horea Codreanu, fratele lui Corneliu Zelea Codreanu. ”Am întâlnit un prieten în convoi şi am intrat în vorbă. Aşa am ajuns la cimitir... (...) Atunci mi s-a făcut dosarul şi de atunci am rămas cu stigmatul de legionar, care nu m-a părăsit niciodată. Şi azi, la bătrâneţe, unii îmi aduc aminte că sunt legionar, alţii că sunt antilegionar, alţii că am fost securist, alţii că sunt mason încât gama apartenenţelor mele politice este în întregime epuizată”, mărturisea prelatul în 1998 lui Constantin Mustaţă.
Bartolomeu Anania, fost mitropolit al Clujului, s-a născut pe 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea. În timpul comuniştilor, părintele Anania a fost întemniţat 6 ani, între 1958-1964. În 1948, la Sibiu, şi-a luat licenţa în Teologie. Cariera duhovnicească a început-o în 1942, la mănăstirea Antim din Bucureşti. A primit numele de călugărie Bartolomeu.
Între anii 1965-1976 a deţinut mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada. În anul 1967 ajunge arhimandrit. Cât a stat în SUA, a ţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, şi a făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India. Stăpânea bine limba engleza. Reîntors în România, a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al BOR (1976-1982). În 1982 s-a retras la mănăstirea Văratec, unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Bibliei. Pe 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. În 24 martie 2006, Arhiepiscopia a fost ridicată la rangul de Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, iar Bartolomeu a devenit mitropolit. A slujit 18 ani ca arhiepiscop şi 5 ani ca mitropolit.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
