Exclusiv „România poate fi influențată de marile negocieri globale, dar riscul real vine din interior”. Pericolele care ar trebui să dea de gândit politicienilor
0Generalul (r) Alexandru Grumaz, ofițerul format de americani la Universitatea Harvard, explică în ce măsură e real riscul ca România să retrăiască scenariile din 1940, cu pierderi teritoriale și de la Yalta, dar și care sunt problemele reale cu care ne confruntăm.
Situația incertă a Ucrainei, care rezistă tot mai greu în fața atacurilor Rusiei, dar mai ales impredictibilitatea politicii externe a SUA provoacă o îndreptățită îngrijorare în România, cu atât mai mult cu cât de curând am asistat la redimensionarea trupelor americane din flancul estic al Europei. Totul într-un moment în care în marile cancelarii europene cuvântul război este tot mai des rostit, iar numeroși experți au comparat situația din prezent cu cea din perioada interbelică. Însă dincolo de unele asemănări există și multe diferențe față de ceea ce s-a întâmplat în urmă cu mai bine de opt decenii.
Coșmarul României din 1940
Atunci, România pierdea pe rând Nord-Vestul Transilvaniei, revendicat de Ungaria, dar și Basarabia și Bucovina în Nord și Nord-Est, smulse de fosta Uniune Sovietică, respectiv Cadrilaterul, în Sud-Est, care a revenit Bulgariei.
Totul a fost posibil din cauza slăbiciunilor arătate de aliații noștri, Franța și Regatul Unit, armatele celor două mari puteri fiind ulterior spulberate de Germania nazistă în doar câteva luni, dar și din cauză că relațiile de atunci ale României cu Statele Unite ale Americii erau practic aproape inexistente.
Arc peste timp, locul fostei Uniuni Sovietice este luat de Federația Rusă. Chiar dacă rușii nu emit pretenții la teritoriul de azi al României, politica agresivă a Moscovei intimidează țările flancului estic al NATO. În același timp, aliații europeni ai României, Franța, Regatul Unit și Germania, par în multe situații divizați, iar forțele lor armate sunt mult subdimensionate, după deceniile de pace înfloritoare. Și tot la asemănările cu situația din anii 40 ai secolului trecut pot fi amintite și relațiile bilaterale româno-americane, care dincolo de declarațiile triumfaliste ale autorităților sunt foarte departe de nivelul la care se află cele dintre Statele Unite ale Americii și Polonia, dar și dintre SUA și alte state din proximitatea țării noastre. Iar aici cele mai bune dovezi sunt date de faptul că în timp ce niciun militar american nu a fost retras din Polonia, iar Washington-ul și-a suplimentat trupele din Grecia, în România am avut acea „redimensionare”, în fapt o retragere acoperită în termeni diplomați.
Nu în ultimul rând, după mai bine de 10 luni de la revenirea lui Donald Trump la putere, mult așteptata întâlnire cu președintele Nicușor Dan încă mai întârzie, iar oficialii români nu știu nici măcar când ar putea să aibă loc. Asta în timp ce Donald Trump s-a întâlnit deja în reptate rânduri cu alți șefi de stat de pe flancul de Est, președintele polonez Karol Nawrocki și cel finlandez, Alexander Stubb, sau chiar și cu premierul ungar Viktor Orban.
Evident, există și o mulțime de diferențe față de situația din 1940, începând cu faptul că România este membru NATO și UE, iar raportul de forțe este în favoarea Alianței Nord-Atlantice, indiferent cine ar fi ipoteticul adversar.
Pentru a stabili în ce măsură situația din prezent seamănă sau chiar poate deveni identică cu cea din zorii celui de-Al Doilea Război Mondial sau cu situația de imediat după marea conflagrație (momentul Yalta), „Adevărul” apelează la expertiza generalului (r) Alexandru Grumaz, primul ofițer român format la școli înalte din Statele Unite, inclusiv la Harvard.
De ce azi ne aflăm într-o postură diferită
Generalul Grumaz admite că România se află într-o situație nu foarte fastă, iar contextul internațional nu arată bine. Totuși, spune el, există câteva diferențe notabile față de felul în care arătau lucrurile spre finele perioadei interbelice.
„Deși comparația poate părea justificată la nivel emoțional, realitatea strategică este mult diferită și mult mai favorabilă României decât în perioada interbelică. Atunci, țara era izolată, fără alianțe funcționale, înconjurată de state ostile și confruntată cu o armată nepregătită pentru provocările momentului. Astăzi, România este membră NATO și a Uniunii Europene, parte a celui mai puternic sistem de apărare colectivă existent vreodată, ceea ce îi oferă garanții de securitate care în 1940 nu existau”, spune generalul Grumaz.
Cu toate acestea, el nu pierde din vedere contextul geopolitic extrem de complicat și acțiunile unei Rusii care s-a arătat imprevizibilă atunci când a atacat Ucraina.
„Totuși, contextul regional rămâne serios. Rusia adoptă o politică externă agresivă, războiul din Ucraina continuă să destabilizeze flancul estic, iar unele state din vecinătate manifestă simpatii sau interese politice apropiate de Moscova. Poziția ambivalentă a Ungariei, relația tradițională dintre Serbia și Rusia sau instabilitatea politică din Bulgaria pot alimenta percepția unei Românii încercuite de țări cu orientări incerte. În același timp, situația fragilă a Republicii Moldova și presiunea constantă asupra Ucrainei adaugă un nivel suplimentar de risc”, mai spune generalul.
Marile pericole vin din cauza incompetenței politicienilor
Însă acest lucru nu înseamnă că România se află în pragul unui război sau că Rusia va ataca o țară NATO. Alianța Nord-Atlantică este principala garanție că ambițiile Moscovei nu au cum să treacă de un anumit nivel.
„Cu toate acestea, securitatea României nu este grav amenințată în sensul unei agresiuni directe. Flancul estic al NATO rămâne activ, apărarea colectivă funcționează, iar orice atac asupra României ar declanșa automat solidaritatea militară a întregii alianțe. În plus, România beneficiază de infrastructură militară modernă, de exerciții aliate constante și de măsuri de descurajare care mențin un echilibru strategic în regiune. Provocările există - mai ales în domeniul războiului informațional, al atacurilor cibernetice și al presiunilor hibride, dar acestea nu echivalează cu vulnerabilitatea existențială din 1940. Prin urmare, România se confruntă cu un mediu de securitate complicat, însă fundamental diferit de cel de acum aproape un secol”, adaugă generalul Grumaz.
Marile pericole vin în acest moment cu precădere din interior, dar și din lentoarea de care România dă dovadă atunci când politicienii vorbesc la nesfârșit despre constituirea unei forțe puternice de descurajare, dar acțiunile lasă în continuare de dorit.
„Riscul real nu îl reprezintă o invazie iminentă, ci erodarea încrederii interne, manipularea informațională și întârzierea modernizării militare. Forța alianțelor și capacitatea statului de a rămâne vigilent, coerent și conectat la dinamica europeană sunt elementele care asigură, în mod concret, stabilitatea și siguranța ţării”, avertizează generalul Grumaz.
O nouă Yalta nu mai e posibilă în 2025
Generalul Alexandru Grumaz nu acreditează nici ideea potrivit căreia România, dar și alte state din Estul Europei, ar putea fi abandonate de NATO și de aliații europeni la cheremul Federației Ruse. Teama de un nou moment Yalta nu este justificată, consideră generalul Alexandru Grumaz.
„România nu poate fi astăzi «negociată» între marile puteri în modul în care se întâmpla în secolul trecut. Apartenența la NATO și la Uniunea Europeană o plasează într-un cadru juridic și strategic care nu poate fi modificat prin acorduri secrete sau bilaterale. Marile puteri pot avea discuții strategice ample, dar nu pot lua decizii care să afecteze suveranitatea sau statutul României fără a încălca tratate internaționale fundamentale. Realitatea actuală este că România nu este singură, iar mecanismele colective de securitate o protejează de scenarii de tip «Yalta» sau «1940»”, punctează generalul.
Există însă și un „dar”. Deși România nu mai poate fi cedată ca la troc, destinul ei poate fi influențat serios de rezultatele unor negocieri între marile puteri.
„Însă România poate fi influențată indirect de marile negocieri globale - precum cele dintre SUA și China, SUA și Rusia sau Uniunea Europeană și Rusia - prin schimbări în ritmul sprijinului pentru Ucraina, în prezența militară aliată din regiune sau în prioritățile strategice ale partenerilor, însă acest lucru nu echivalează cu «negocierea României»”, încheie generalul Alexandru Grumaz.
Cine e generalul Grumaz
Generalul (r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.
Fost consul general al României la Shanghai, generalul a ocupat poziții importante în Ministerul Apărării Naționale ca șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării sau Inspector pentru armamente. Grumaz a ocupat poziția de prim-adjunct al Directorului STS, fiind specialist în telecomunicații.
Are expertiză în planificarea strategică, în relațiile internaționale militare și civile și experiență în planificarea și managerierea complexă a bugetului unei organizații. Este un bun cunoscător al vieții politice și militare din China și Statele Unite ale Americii unde și-a petrecut o parte din cariera militară și diplomatică. Actualmente este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.
Se încarcă comentariile...
