Regulile dezbaterii civilizate stabilite de Universitatea din Oxford în 1890. Sunt valabile şi astăzi, dar cine le respectă în România?

Statuate în secolul al XIX-lea la prestigioasa Universitate Oxford, regulile polemicii civilizate au rămas până astăzi repere în mediile academice şi politice. Din păcate, în România dezbaterile, mai ales cele politice, nu ţin cont de acestea.

Universitatea din Oxford statua în 1890 următoarele reguli ale dezbaterii civilizate:

1. În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au legăruă cu problema dezbătută.

2. Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete care sînt relevante pentru problema discutată.

3. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nu infirmă şi nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le-a exprimat.

4. Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină poziţia adversarului faţă de problema dezbătută, deoarece aceasta abate discuţia de la problema în sine.

5. Etichetarea adversarului, prin menţionarea şcolii de gîndire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte, constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie lipsa de argumente. Intr-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca individ şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci dacă argumentele tale sînt convingătoare sau nu.

Citeşte şi

„Generaţia Facebook”, de la inculţii rectorului Pop la „legiunile de imbecili” ale lui Umberto Eco. Efectul Flynn sau ce legătură are inteligenţa cu tehnologia?

Explicaţiile rectorului UBB după „atacul“ la adresa generaţiei Facebook: „I-am întrebat ce este Bucovina şi mi-au spus că este o marcă de apă minerală”

Cărtărescu, în apărarea „generaţiei Facebook“: „Puştiul meu umblă pe Skype de zici că pluteşte. Nici el, nici colegii lui nu mi s-au părut vreodată imbecili“