Cel mai mare pericol pentru ucraineni, identificat de un expert român: „S-ar ajunge la o adevărată catastrofă”
0
Armata rusă înaintează cu greu în Ucraina, iar invadatorilor se opune o rezistenţă dârză, la care Putin şi generalii săi nu se aşteptau. Ruşii au comis o mare eroare strategică, bazându-se pe faptul că vor avea în faţă o armată slabă şi o populaţie resemnată, dar lucrurile nu au stat astfel
Expertul militar Hari Bucur-Marcu semnalează faptul că, potrivit calendarului invaziei, ruşii ar fi trebuit deja să părăsească o Ucraina cucerită şi redusă la statutul de stat vasal Federaţiei Ruse. Acum, ruşii încearcă să-şi schimbe strategia din mers.
„De alaltăieri, trupele ruseşti ar fi trebuit să părăsească Ucraina. Asta, dacă ar fi fost trupe de militari adevăraţi, instruiţi şi comandaţi conform standardelor militare minime. De ce? Deoarece, de alaltăieri s-a schimbat natura misiunii lor, iar trupele astea nu sunt pregătite şi instruite pentru noul tip de misiune pe care o desfăşoară de atunci încoace”, a scris Hari Bucur-Marcu pe contul său de Facebook.
Expertul român susţine că trupele ruse nu au fost pregătite pentru un război atât de dur. E vorba de o greşeală uriaşă de strategie, pentru că Putin şi generalii ruşi nu se aşteptau la o opoziţie serioasă din partea ucrainenilor.
„Să ne înţelegem bine. Lăsând la o parte obiectivele politice, formulate eufemistic de preşedintele rus Putin, obiective care oricum nu s-ar fi putut atinge prin acţiuni militare de tipul celor pe care le-am văzut de o săptămână încoace, agresiunea militară a Federaţiei Ruse asupra Ucrainei a arătat ca o operaţie „specială” de ocupare a unui teritoriu populat de cetăţeni favorabili prezenţei bocancului rus pe la ei.
Pentru acest tip de misiune militară, trupele ruseşti au fost pregătite şi în cazărmi, şi în exerciţiile militare prin care şi-au ridicat capacitatea de luptă (s-au „încălzit”), înainte de invazie, atât ca antrenamete, cât şi ca asigurare logistică, dar şi din punct de vedere al comenzii şi controlului, ori al sprijinului de luptă, mai ales din aer.
Ceea ce nu era mare lucru. Era suficient ca militarii să ştie să tragă cu armamentul lor (pentru eventualitatea unui schimb de foc cu inamicul) şi să poată să se deplaseze în chip ordonat şi în siguranţă, dintr-o parte în alta, pentru a realiza prezenţa militară, în zonele „eliberate”. Şi era suficient ca generalii şi ceilalţi comandanţi ai trupei să poată primi în timp util informaţii din teatrul de operaţii şi să poată conduce acele operaţii, până la nivelul grupei de infanterie, în deplină siguranţă”, explică Marcu.
Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de la târg
La faţa locului, situaţia s-a dovedit total diferită faţă de ceea ce se aşteptau generalii ruşi. În locul ucrainenilor care i-ar fi întâmpinat dacă nu cu flori, dar cu indiferenţă, invadatorii au găsit o populaţie profund ostilă, care s-a angajat în lupte fără să se lase impresionată de renumele Armatei Roşii.
„Doar că teatrul de operaţii nu a fost cel anticipat. Forţele militare ucrainene nu s-au comportat aşa cum se pregătiseră ruşii să le facă faţă, iar populaţia civilă s-a dovedit ostilă, dacă nu chiar duşmănoasă.
În aceste condiţii, orice comandant militar responsabil faţă de misiune şi faţă de militarii care populează trupa pe care o comandă ar fi oprit angajarea acelor militari în alt tip de misiune decât cel pentru care se pregătiseră. I-ar fi restras din contactul cu inamicul şi cu populaţia civilă ostilă, deoarece este evident că misiunea iniţială primită nu mai poate fi îndeplinită, aşa că orice pierdere umană sau materială, suferită de trupele sale, şi-ar pierde sensul şi raţiunea, ca pierdere complet gratuită.
Eventual, comandantul ăla ar fi pregătit trupa neangajată în operaţie pentru noul tip de misiune (cel de a cuceri prin luptă teritorii şi localităţi inamice, care se împotrivesc invaziei şi rezistă la bombardamente şi atacuri aeriene) sau ar fi adus alte trupe, pregătite pentru acest nou tip de misiune. Asta, dacă decidenţii politici ar fi considerat în continuare că obiectivele lor politice trebuie neapărat atinse prin operaţii militare, desigur.”
Şi ca şi cum nu ar fi fost de ajuns greşelile strategice, ruşii au trimis pe front soldaţi neexperimentaţi, militari în termen care nu cred în misiunea lor, iar în multe cazuri sunt chiar împotriva ei: „Diferenţa de pregătire dintre aceste tipuri de misiuni militare se regăseşte cel mai pregnant la niveul regulilor de angajare în luptă şi la nivelul relaţiilor civili-militari. Dar şi al asigurării logistice. Ea constă în activităţi specifice, cu durata de două-trei săptămâni, în poligoane şi terenuri de antrenament.
Ori, toată omenirea a putut vedea că trupele ruseşti, compuse majoritar din militari în termen recrutaţi acum ori aduşi din rezervă, au fost pregătite sumar, înainte de invazie, nu au fost motivate pentru tipul de misiune pe care aveau să o desfăşoare, ba chiar au fost minţiţi că de fapt continuă exerciţiile, ori că e suficient să facă act de prezenţă, pentru a-şi îndeplini misiunea.
Iar faptul că exact aceleaşi trupe sunt puse acum să se angajeze în luptă pentru cucerirea unor localităţi populate de civili ostili constituie, din punct de vedere militar, o expresie de dispreţ faţă de soldaţii mânaţi în acele angajări în luptă fără să fie pregătiţi, motivaţi şi asiguraţi logistic corespunzător.”
Cele mai mari riscuri
Pe acest fond, apare însă un alt risc. Un pericol ce ar putea duce la o catastrofă socială. Speriaţi, epuizaţi, frustraţi, iritaţi de opoziţia acerbă a populaţiei şi mânaţi de foame şi de frig, soldaţii ruşi ar putea începe să se dedea la acte de violenţă împotriva civililor, ajungându-se până la jafuri şi violuri.
„Militari care sunt deja cuprinşi de stresul de luptă, sunt obosiţi după zile întregi de operaţii şi de somn pe apucate, sunt murdari, poate sunt şi flămânzi unii dintre ei, având în vedere imposibilitatea asigurării hranei calde pe suprafeţe şi la distanţele la care au fost ei împrăştiaţi. Ar fi de mirare dacă această trupă comandată cu greu, obosită, dezorientată ca misiune, demotivată şi cuprinsă de stres nu va adopta aceeaşi atitudine pe care o adoptă cam orice trupă aflată în situaţii similare: îşi va obţine singură confortul minim, pe seama populaţiei civile cu care interacţionează.
Soldaţii vor trece uşor la spargerea de locuinţe, la instalarea lor abuzivă în diferite locaţii, la jefuirea de magazine, mai ales de depozite de alimente, se vor încălzi la focul făcut cu mobila oamenilor din case, vor avea loc violuri şi aşa mai departe. Iar cu cât populaţia locală este mai ostilă prezenţei lor, cu atât le va fi mai uşor soldaţilor ruşi să treacă la atrocităţi săvârşite individual şi fără să li se ordone expres”, mai scrie Marcu.
Iar lucrurile nu s-ar opri aici. Aşa s-ar ajunge la o adevărată catastrofă pentru ucraineni. „Dacă combinăm situaţia asta cu lovirea şi distrugerea unor obiective civile şi unor locuinţe, cu scopul de a deznădăjdui populaţia civilă care se opune sau este ostilă prezenţei militare ruseşti la ei în localitate, obţinem imaginea unei drame umanitare de proporţii masive, cu milioane de ucraineni afectaţi sever şi cu zeci de mii de victime complet nevinovate. Adică, obţinem imaginea crimelor de război ca la carte.
Şi toate astea doar pentru că conducerea politică a Federaţiei Ruse a decis să pedepsească o naţiune liberă şi independentă pentru „vina” de a aspira să fie liberă, independentă şi mai ales în bunăstare materială şi spirituală, specifică civilizaţiei occidentale”, a încheiat Hari Bucur Marcu.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
