Primul caz penal pentru o demolare ilegală: un bucureştean riscă să stea trei ani după gratii pentru că a dărâmat o clădire protejată

Un bucureştean riscă să facă trei ani de închisoare pentru că a demolat o clădire protejată istoric, după ce Inspecţia de Stat în Construcţii i-a interzis acest lucru

În primăvara anului trecut, o echipă de muncitori condusă de Marin Paul s-a apucat să dărâme zidurile clădirii din strada Gutenberg nr. 3, imobil aflat în vecinătatea unui monument istoric, Biserica „Sf. Ilie“ Gorgani, dar şi într-o zonă protejată.

Imediat, ONG-urile care se ocupă cu protecţia clădirilor cu istorie din Bucureşti s-au sesizat şi au aplelat la autorităţi pentru a opri masacrarea casei care a aparţinut lui Gheorghe Zizi Cantacuzino, supranumit „Grănicerul“, prinţ valah din nobila familie a Cantacuzinilor. Poliţia a intervenit, a încercat să îi oprească pe demolatori, uneori ducându-i chiar la Secţia 17 Poliţie, însă aceştia reveneau noaptea şi continuau dezastrul. ONG-iştii ajunseseră să păzească ei înşişi clădirea.

Demolată noaptea
Cei care au dispus în final stoparea fizică a demolărilor au fost reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), însă nici măcar interdicţia lor nu a contat.

„Mai multe instituţii pot dispune sistarea lucrărilor: primarul general, ISC-ul, Ministerul Culturii sau Parchetul, însă legea nu prevede ca cineva să intervină fizic şi să îi oprească pe cei care nesocotesc avertismentele“, a declarat Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul. La mai bine de un an de la demolarea casei, Dan a anunţat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 a început urmărirea penală împotriva lui Marin Paul, capul demolatorilor. „Este primul caz de urmărire penală pentru demolarea unei clădiri de patrimoniu. Mai există un caz, însă acela este pentru ridicarea ilegală a unei cosntrucţii, cea de pe strada Eminescu“, a mai spus Nicuşor Dan.
Istoria casei din Gutenberg nr. 3

La 22 iunie 2009, primarul sectorului 5 a emis o autorizaţie de desfiinţare a imobilului, în urma avizului favorabil dat de Direcţia de Cultură Bucureşti. În toamna aceluiaşi an, studiul istoric realizat de arhitectul Adrian Crăciunescu a recomandat clasarea imobilului ca monument istoric, cerere refuzată de Direcţia de Cultură. La 25 mai 2010, începe demolarea imobilului. O zi mai târziu, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a recomandat de principiu Ministerului Culturii clasarea imobilului ca monument istoric, iar Prefectura a atacat în instanţă autorizaţia de desfiinţare, demolarea fiind amânată până la finalizarea preocesului.

Ca urmare, Inspectoratul de Stat în Construcţii a dispus oprirea lucrărilor. Între timp, Comisia Naţională a Monumentelor îşi schimbă opinia şi recdomandă Ministerului să nu mai claseze imobilul pe motiv că acesta a fost sediul Mişcării Legionare în epocă. Urmează apoi o bâlbă a Inspectoratului de Stat în construcţii care dispune continuarea demolării, iar la o zi, se corectează şi revine la decizia de oprire a lucrărilor. Deznodământul este că imobilul a fost demolat, iar Ministerul Culturii nu s-a pronunţat nici până azi asupra cererii de clasare a imobilului.