Exclusiv: "Cum am ajuns să dau faliment!". Vezi aici ce reclamă patronii brăileni!

Până şi comerţul cu produse industriale din pieţe a ajuns în impas, iar firmele care altădată mergeau „brici", acum intră în falimentCândva tarabele au fost primele locuri pe care se găsea marfă din afara ţării, în special de la moldoveni şi de la turci. Acum, şi acestea se închid una câte una.

În sectorul „Industriale" din Piaţa Mare, acum câţiva ani, era bătaie, la propriu, pentru fiecare tarabă. Cum pleca un întreprinzător care avea ceva mai bun de făcut, alţi comercianţi săreau să-i ia locul.

Acum, pe platoul respectiv este loc suficient pentru tarabe noi. Mulţi dintre comercianţi au capitulat în faţa crizei şi au renunţat la afacere după ce au văzut că zilnic marfa se depreciază fără a mai avea cumpărători.

„Acum doi, trei ani, plecam şi de două ori pe săptămână la Bucureşti după marfă. În momentul de faţă sunt zile întregi în care nu vindem nimic. De multe ori strângem piaţa fără să fi făcut safteaua. Am ajuns cum se zice, negustori de piei de cloşcă", ne-a declarat Marin Chiriac.

Zile întregi fără vânzări

Piaţa a început să piardă din clienţi încă de anul trecut. Cei care-şi mai desfăşoară activitatea spun că ultima dată când s-a simţit în vânzări că merge ceva a fost în luna decembrie 2009. De atunci, declinul s-a accentuat.

„În curând voi renunţa să mai mă ocup de această activitate pentru că nu mai am cu ce să o susţin. Bani la tarabă, bani la contabil, bani în stânga, bani în dreapta, toată lumea cere, dar nimeni nu face nimic ca să se urnească treaba", ne-a declarat Ioana Anghel, una dintre vânzătoarele care mai au ceva marfă în piaţă.

De altfel, în timp, aceste pieţe au fost puternic influenţate de mişcările din societate. Astfel, prima mare cădere a pieţei, când mulţi dintre micii întreprinzători au închis, a fost între 1997 şi 1998, când odată cu falimentarea marilor întreprinderi vânzările în general au scăzut cu 50%.

Totuşi, ulterior, dintre disponibilizaţii de atunci s-au găsit destui care au deschis o mică afacere, trăind din micul comerţ făcut la tarabă. Acum, şi acestora li se închid perspectivele şi rămân practic la mila societăţii.

„Cei mai mulţi dintre cei care au renunţat deja sunt pensionari, oameni care s-au apucat de negustorie după ce marile uzine s-au închis şi, având vârsta, li s-a permis pensionarea. Ce ne facem însă noi, cei ale căror singure surse de venit provin din comerţul la bucată, pe tarabă? În plus, pentru că suntem „mari privatizaţi" nu beneficiem nici de ajutor de şomaj, în cazul în care acceptăm, în cele din urmă, că am dat chix!", ne-a declarat Ioana Anghel.