Povestea dragonilor qwan ki do din nordul Moldovei. Luptătorii care au cucerit Europa

Echipele din Botoşani pe podium FOTO Clubul Dao Botoşani

În judeţul Botoşani, la peste 6.000 de kilometri de leagănul artelor marţiale, o mână de practicanţi împătimiţi au reuşit să creeze o adevărată tradiţie a performanţei în stilurile de luptă asiatice.

În anul 1980, la Iaşi, venea să înveţe electronică un student din Republica Centrafricană. Se numea Gouandjika Fidele şi era unul dintre sutele de africani care veneau să facă facultatea în România. 

Fidele, sau maestrul Fidele cum va rămâne în istoria artelor marţiale, nu a adus cu sine doar farmecul său exotic, ci şi un stil de luptă total necunoscut până atunci în România. Dacă de karate, kung fu sau jiu jitsu se auzise în perioada comunistă, şi chiar se practica în ilegalitate, cu siguranţă nimeni nu auzise de viet vo dao sau, după 1981, de Qwan Ki Do. 

Era un stil de luptă care a fascinat din prima clipă, o îmbinare de kung fu chinezesc şi tehnici de luptă ale guerrilelor vietnameze. Fidele a învăţat Qwan Ki Do chiar de la maestrul fondator, Pham Xuan Tong, şi a reuşit să creeze o adevărată generaţie de maeştri în România comunistă. 

Printre aceştia şi botoşăneanul Victor Gavril, cel care avea să transforme judeţul său natalîntr-un adevărat bastion al acestei arte marţiale asiatice. Astăzi, aşa cum arată şi rezultatele naţionale, dar mai ales cele internaţionale, botoşănenii sunt o adevărată forţă în lumea Qwan Ki Do. Ei sunt „dragonii nordului“.

O tradiţieîncepută în ilegalitate

În anii’80, maestrul Fidele făcea antrenamente cu studenţii pe unde se putea – parcuri, cămine, pe câmpurile şi dealurile de lângă Iaşi. Totul se derula în ilegalitate, artele marţiale, ca şi yoga, de altfel, fiind interzise de regimul comunist. În anul 1984, Gouandjika Fidele a terminat studiile în România. A lăsat în urmă, însă, primii săi învăţăcei, ajunşi cu multă pasiune şi determinare la centura neagră. Victor Gavril, unul dintre aceştia, s-a întors acasă, la Botoşani, terminând şi el studiile în acelaşi an. Aici a început să predea tot ceea ce învăţase de la maestrul Fidele, realizând unul dintre primele nuclee de Qwan Ki Do din România. 

Maestrul Fidele FOTO Costel Airoaie

Eugen Ţurcanu, inginer la bază şi director al unui serviciu din cadrul Primăriei Botoşani, este unul dintre cei mai vechi practicanţi de arte marţiale din Botoşani. Astăzi conduce un club de Qwan Ki Do, care a avut rezultate fenomenale de-a lungul timpului şi o istorie de peste două decenii.

Eugen are centura neagră 4 dani, cunoaşte bine istoria acestui fenomen la Botoşani şi a fost de acord să ne explice cum a prins rădăcini această artă marţială vietnameză într-o zonă din nordul extrem al României. 

„Când Victor Gavril a terminat studiile şi s-a întors acasă, a fondat prima mişcare clandestină la Botoşani. Au stat în ilegalitate vreo şase ani, apoi a venit Revoluţia. După 1990 a fondat oficial primul club, care se numea Ho Trao. L-a condus timp de încă şase ani, întemeind această tradiţie la Botoşani. În 1996 a plecat însă din Botoşani“, spune Eugen Ţurcanu pentru „Weekend Adevărul“. 

Maestrul Fidele cu Victor Gavril FOTO Costel Airoaie

Instabilitatea economică, lipsa de interes a autorităţilor pentru artele marţiale şi a finanţării au făcut ca lucrurile să devină complicate şi volatile în anii’90. „Fiecare era pe banii lui, şi era foarte greu“, mărturiseşte Eugen Ţurcanu.

„Ducem mai departe Qwan Ki Do-ul în România“

Într-o perioadă dificilă, cu migrarea părinţilor fondatori ai Qwan Ki Do-ului la Botoşani, continuitatea acestei arte marţiale în nordul Moldovei părea ameninţată. Cu toate acestea, doi practicanţi împătimiţi, Eugen Ţurcanu şi Costel Airoaie, au reuşit să menţină şi chiar să dezvolte din plin această tradiţie la Botoşani. 

„Eu am început practica artelor marţiale la Câmpulung Moldovenesc, unde eram elev în clasa a XII-a, în 1992. Am continuat şi la facultate. Când am venit acasă, în 1999, era oarece degringoladă. După plecarea lui Victor Gavril s-au succedat mai mulţi conductări de club. În această situaţie de instabilitate şi de lipsuri, fiecare practicant era în direcţia lui. În 2000 am decis să fondez clubul sportiv Dao.Iar Costel Airoaie era la Sinh Dau. Noi am rămas cu această istorie veche, pot spune că avem tradiţie şi ducem mai departe Qwan Ki Do-ul în România“, spune Eugen Ţurcanu.

Costel Airoaie este profesor, are centură neagră şi este unul dintre pionierii acestei arte marţiale la Botoşani. La rândul său, mărturiseşte că oraşul a fost un adevărat leagăn al acestui stil de luptă chino-vietnamez. 

„Imediat au apărut şi sportivi care s-au remarcat ridicându-se prin muncă şi tenacitate. Cristian Faliboga este cel care pune bazele şi devine fondatorul actualului Club Sportiv Sinh Dau Botosani. Numele clubului, în traducere liberă, înseamnă «născut pentru a lupta» şia devenit clubul cel mai titrat din acea perioadă până în prezent.În acele vremuri, artele marţiale erau foarte căutate la Botoşani, numărul practicanţilor fiind în număr mare“, a precizat Costel Airoaie.

Antrenamente draconice în săli fără geamuri

Eugen Ţurcanu mărturiseşte că antrenamentele de Qwan Ki Do la Botoşani se desfăşurau în condiţii greu de imaginat. Practicanţii se chinuiau în săli de sport fără geamuri şi pe cheltuială proprie. „Erau nişte săli promiscue, cu becuri arse. Grupul sanitar era dezastru, sălile erau mizerabile. Geamurile sparte, vântul, frigul erau ceva la ordinea zilei. Intrau ploaia, zăpada,era un frig de-ţi tăia picioarele“, povesteşteEugen. Cu toate acestea,dorinţa de a practica Qwan Ki Do era fantastică. Iar condiţiile vitrege, în loc să-i alunge pe sportivi, le-a adus şi mai multă determinare.

Membrii ai clubului Dao la un stagiu FOTO Clubul Dao

La toate acestea se adăugau pasiunea şi antrenamentele extrem de dure. „Antrenamentele erau foarte dure din punct de vedere fizic, iar practicanţii trebuiau să-şi stăpânească şi să-şi controleze corpul la maximum“, precizează Airoaie. 

Botoşaniul era renumit pentru condiţiile draconice de obţinere a gradelor, mai ceva decât în legiunea străină, mărturisesc vechii practicanţi. 

„La fostul club Ho Trao, cu domnul Gavril, erau nişte probe fizice, de ziceai că dădeai admiterea la academia militară, ca să nu zic chiar ca în legiunea străină. Erau 10 kilometri de alergat pentru rezistenţă, zeci de ture de mersul piticului, broscuţă, cu faţa, cu spatele, sute de flotări, mii de abdomene, pe Stadionul Municipal. Era o provocare fantastică şi mulţi cădeau la prima cernere. Clubul Ho Trao Botoşani era renumit în toată ţara pentru probele draconice, numai ca să intre în examen“, spune Eugen Ţurcanu.

Toate aceste antrenamente, dar şi pregătirea în munţi şi practica în aer liber au creat adevăraţi „luptători de fier“. Ei au devenit instructori de succes, la rândul lor, şi continuă să ducă această tradiţie mai departe.

 „Faptul că poţi şlefui diamantul, poţi disciplina, poţi învăţa şi schimba ceva în comportamentul şi în caracterul unui copil sau adolescent prin practicareaQwan Ki Do-ului a fost pentru mine o provocare, o motivaţie şi o mulţumire sufletească care m-au făcut să nu renunţ şi să duc mai departe ce am învăţat de la instructorii mei“ , adaugă Costel Airoaie. 

Drumul către performanţă

În anii’90, în municipiul Botoşani erau sute de practicanţi de Qwan Ki Do. Acest stil de arte marţiale atrăgea ca un magnet. Tinerii pasionaţi de casetele video cu Bruce Lee visau să ajungă maeştri. „Cine nu a visat vreodată că poate face mişcările lui Bruce Lee şi îşi poate fortifica trupul şi spiritul ca luptătorul chino-american?!“, glumeşte Costel Airoaie. 

De altfel, la Botoşani a fost organizată şi prima Cupă de Qwan Ki Do din România în 1990. „Era o emulaţie fantastică. Dacă puneai câteva afişe prin oraş că faci înscriere, se umplea sala. Veneau câte o sută deodată. Nu ştiai pe unde să-i mai pui. Se făceau tabere la munte, la mare, mergeau cu cortul. Nu conta cum, ei mergeau şi trăiau acest sport. Fiecare pe banii lui, evident. Nu-ţi plătea nimeni,nici Primăria, nici Consiliul Judeţean“, povesteşte despre acea perioadă Eugen Ţurcanu.  

Grupul de campioni mondiali şi medaliaţi la Campionatul Mondial din Maroc, ai clubului DAO Botoşani FOTO Cosmin Zamfirache 

Acest entuziasm s-a concretizat în rezultate extraordinare pentru cluburile şi sportivii din Botoşani: au adus medalii pe bandă rulantă la competiţiile naţionale şi internaţionale de Qwan Ki Do. Pe lângă sute de medalii obţinute în două decenii de activitate la cupele şi la competiţiile naţionale, sportivii botoşăneni au făcut senzaţie şi la nivel european şi mondial. 

De exemplu, în anul 2011, doi luptători ai clubului Dao au reuşit să ajungă campioni mondiali, cu echipa României, la Rabat, în Maroc. Victor Trofin, de la Clublul Dao, a reuşit să ajungă dublu campion mondial atât la proba pe echipe, cât şi la arme tradiţionale. În acelaşi an, la Turneul Internaţional Intercluburi, clubul Dao din Botoşani avea să obţină medalia de argint. Un alt sportiv exponenţial al clubul Dao Botoşani, Narcis Agachi, este multimedaliat la nivel naţional, are o medalie de bronz la mondialele din 2007, argint în 2011 şi a ajuns şi campion european în 2013, la Zürich, în Elveţia. 

În elita mondială

De asemenea, clubul Sinh Dau are un palmares impresionat, de la medalii naţionale până la prestaţii internaţionale fabuloase. În 1992, Cristian Faliboga obţine titlul naţional la thao quyen. În 1998, Gilbert Corduneanu devenea campion mondial în Coasta de Fildeş, iar Cristian Faliboga câştiga medalia de bronz. Seria de performanţe a continuat cu titlurile de campion naţional la luptă obţinute de Constantin Airoaie, Alin Tomiţă şi Bogdan Silica în 1999, culminând cu un titlu de campion european pentru Constantin Airoaie la Campionatele Europene de la Milano în 2000. 

La toate aceste rezultate, pentru ambele cluburi botoşănene urmează o perioadă de aur, cu numeroase medalii obţinute la campionatele europene şi mondiale intercluburi.

 Costel Airoaie cu grupul său de medaliaţi la Mondialele de la Milano FOTO Costel Airoaie

Cele mai recente performanţe extraordinare ale Dao şi Sinh Dau au fost obţinute chiar în luna aprilie a acestui an, la Campionatul Mondial Intercluburi, de la Padova. Doi tineri sportivi botoşăneni au devenit campioni mondiali, iar alţi 21 au primit medalii de argint şi bronz. Cu aceste performanţe, cluburile botoşănene se află în elita europeană şi mondială a Qwan Ki Do la nivel de cluburi. 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Bunicile karatiste din Târgovişte care se antrenează cot la cot cu tinerii: „Am scăpat de dureri”

Romeo Beznea, numire importantă de către Organizaţia Internaţională de Karate kyokushinkaikan